Anemia reprezinta scaderea numarului de hematii (globule rosii) sub limita normala (10 g/dl). Prin investigatii de laborator se pot depista motivele care au declansat-o, cat si tipul de anemie de care sufera copilul.
La cei mici, cea mai frecventa forma de anemie este cea feripriva.
CAUZELE ANEMIEI FERIPRIVE:
I. Aportul insuficient de fier:
• Copilul s-a nascut prematur.
• Copilul a fost alimentat artificial un termen lung. Parintii trebuie sa stie ca laptele de vaca nu contine fier, spre deosebire de cel matern. Alaptatul exclusiv pana la 6 luni fereste sugarul de anemie feripriva, datorita prezentei lactoferinei (o proteina care creste absorbtia fierului).
• Copilul a fost alimentat excesiv cu fainoase si cereale.
• Diversificarea mancarii a fost facuta incorect si prea tarziu, adica mult dupa varsta de 6 luni a sugarului. Ratiunea diversificarii este tocmai suplimentarea aportul de fier in alimentatia copilului, deoarece laptele matern, dupa varsta de 6 luni, nu mai acopera necesarul de fier pe care trebuie sa-l primeasca bebelusul.
II. Pierderi de sange mici si repetate:
• In cazul alergiei la proteinele din laptele de vaca, copilul poate suferi de hemoragii oculte (hemoragii care nu se pot observa cu ochiul liber). Pentru mai multe informatii, citeste articolul Alergia la proteinele din laptele de vaca- APLV
• Copilul sufera de parazitoze intestinale.
• In cazul copiilor cu varsta peste 1 an, sangerarile pot fi declansate de boala ulceroasa. Aceasta este provocata de o bacterie care ataca in general organismele cu un sistem imunitar deficitar. Discomfortul abdominal, anorexia, scaderea ponderala, varsaturile, chiar hemoragie digestiva superioara (in cazurile grave) sunt simptome caracteristice.
III. Pierderi de fier
• In urma unor infectii urinare, intalnite frecvent la copii, apare diareea, din cauza careia se pierd electrolitii, deci si fierul din sange.
TERAPIA NUTRITIONALA
In cazul copilului anemic, parintii trebuie sa-i introduca in meniul zilnic alimentele cu continut mare de fier, cum ar fi: ficatul, rinichiul, carnea de vaca, galbenusul de ou, fructele uscate, mazarea, ciupercile si legumele verzi.
Un alt aspect esential care trebuie urmarit il reprezinta biodisponibilitatea fierului din dieta, adica rata de absorbtie a fierului. Pentru corectarea sau prevenirea deficitului de fier din organism, biodisponibilitatea este mai importata decat cantitatea totala de fier consumata.
Exista cativa factori de care depinde biodisponibilitatea fierului alimentar:
• Rata absorbtiei depinde de starea depozitelor de fier individuale. Cu cat acestea sunt mai mici, cu atat rata de absorbtie va fi mai mare.
• Forma in care se gaseste fierul in alimente influenteaza absorbtia. Astfel, fierul hemic (component al globulelor rosii) pe care-l intalnim in produse din carne si peste este mult mai bine absorbit comparativ cu fierul nehemic, care se gaseste tot in carne, peste dar si in seminte, legume, fructe.
Absorbtia fierului poate fi imbunatatita prin existenta in cadrul fiecarei mese, alaturi de carne sau peste, a unei surse de vitamina C (ardei, varza, morcovi, etc.)
Absorbtia fierului pate fi inhibata in grade variabile de factori chelatori, care leaga fierul, formand compusi insolubili, deci neabsorbabili. Cateva exemple de astfel de factori:
• fosfati (intalniti in lapte, branza topita),
• oxalati (in spanac, rosii, cacao),
• fitati (in cereale, paine integrala, fasole).
Aceste alimente nu trebuie consumate in exces, deoarece ajuta la eliminarea fierului din organism.
In concluzie, pentru a obtine o absorbtie maxima a Fe si pentru a preveni anemia feripriva, sint necesare:
• imbunatatirea alegerii alimentare, pentru a creste aportul total de fier.
• includerea unei surse de vitamine C la fiecare masa.
• includerea produselor de carne si peste la fiecare masa.
Consultant nutritionist Ioana Mergeani, vicepresedinte al Asociatiei nutritionistilor si dieteticienilor din Romania – ROADN
