Se spune ca animalele si copiii ne invioreaza viata, ne fac sa uitam de griji si ne indeamna la joaca! Chiar asa si este! Ganditi-va cum radeti de salturile pisicutei dupa ghem, ce mandri sunteti de progresele catelusului si ce bine e sa aveti intotdeauna pe cineva alaturi care sa va binedispuna.
Copiii si animalele se inteleg foarte bine, au un limbaj doar al lor si isi transmit ,,mesaje” de dragoste permanent. Au foarte multe in comun si de aceea sunt prieteni foarte buni.
Este bine ca un animalut in viata unui copil sa fie nu numai un partener de joaca, ci si o responsabilitate. Cand cel mic este la o varsta frageda, animalutul este o jucarie vie, dar de la care copilul poate sa invete foarte multe: sa respecte persoanele care il ingrijesc, sa manance doar acolo unde este locul mesei, sa asculte si multe altele.
Treptat, copilului i se pot atribui sarcini legate de intretinerea unui animalut: sa-i dea de mancare, sa-i curete locul in care doarme, sa-l scoata afara (daca este vorba de un catel), sa-i faca baie si astfel copilul se va simti important, va avea mai multa incredere in sine, o motivatie ridicata si o vointa puternica de a reusi in sarcinile primite. In plus, va stabili mult mai usor relatii cu cei din jur, iar stima de sine va creste permanent.
Chiar daca nu aveti un animalut de casa, din diverse motive (alergii, par, nu aveti timp, etc), copilul poate sa interactioneze cu acestea: poate sa dea de mancare unei pisici de la scara blocului ori sa plimbe uneori catelul vecinei, sa cumpere mancare hamsterului matusii, etc. Totodata, o vizita la gradina zoologica este primita cu placere de orice copil. Daca exista posibilitatea, il puteti lasa sa calareasca chiar si un ponei.
In cazul in care aveti un animal/o pasare in casa, nu uitati sa-l invatati pe copil si faptul ca acestea reactioneaza cand nu le convine ceva (sunt trase prea tare de coada, li se ia mancarea din fata, sunt trase de urechi/de cap…) si pot deveni foarte agresive. De aceea, copilul trebuie sa stie sa se auto-protejeze si sa evite asemenea incidente. Dar in nici un caz copilul nu trebuie sa se comporte urat cu un animal sau sa aiba frica exagerata fata de acesta (zoofobie).
Asadar, atunci cand doriti sa-i oferiti copilului un animalut de casa, trebuie sa tineti cont de varsta copilului, de temperamentul lui si de disponibilitatea de a ingriji pe un nou membru al familiei. Atunci cand este singur la parinti, animalutul poate fi un ,,fratior”, dar oricarui copil ii poate oferi o preocupare, isi poate canaliza atentia si concentrarea intr-o directie buna – ingrijirea si protectia unei vieti.
