Multe mamici se gandesc ca un singur copil le este de ajuns. Motivele pot fi diverse:
• nu exista posibilitati materiale necesare cresterii celui de-al doilea copil;
• nici sotul, nici bunicii nu o ajuta pe mama la cresterea copiilor;
• diferenta de varsta dintre cei doi copii este deja prea mare;
• din cauza suprasolicitarii psihice si fizice datorate cresterii primului copil, mama nu mai are curaj sa il faca si pe al doilea.
Daca principalul motiv este temerea mamei ca ii va fi la fel de greu cu al doilea copil cum i-a fost cu primul, ea ar trebui sa stie ca, dimpotriva, la al doilea ii va fi mult mai simplu datorita experientei anterioare. In plus, prezenta unui fratior va fi benefica pentru primul copil, ajutandu-l sa comunice mai bine si sa stabileasca relatii cu cei din jurul lui. Parintii vor fi mai putin solicitati, deoarece copiii isi vor petrece mult timp impreuna, se vor juca, vor discuta, vor dormi, etc. Doi copii cresc mai bine decat unul, isi vor purta de grija reciproc, vor avea propriile secrete, iar mai tarziu vor fi confidenti, nu numai frati si prieteni.
Sa nu uitam ca un copil singur la parinti cu greu va invata sa daruiasca. Fiind tot timpul in centrul privirilor, egocentrismul lui va fi foarte puternic, iar in momentul in care nu va mai primi atentie, suferinta lui va fi mare. Mai tarziu, cand va creste, i se va parea ca totul i se cuvine, asa cum era obisnuit acasa, iar dezamagirea lui va fi extinsa pana la frustrare si chiar pana la tulburari de comportament.
Asadar, daca nu aveti motive mai grave, cum ar fi cele de ordin medical sau material, puteti sa va ganditi ca venirea celui de-al doilea copil in viata unei familii va va putea aduce multe satisfactii si impliniri, atat parintilor, cat si copilului dumneavoastra.
