Multi oameni considera ca singura forma de violenta este cea fizica si ca, daca micutii nu sunt batuti, nu patesc nimic. Insa violenta domestica inseamna mai mult de atat…
Exista persoane care nu considera ca cel mic va suferi daca doar asista la bataile din casa, dar scapa „nevatamat”. La fel, adesea, sunt ignorate efectele violentei verbale, emotionale, sexuale, psihologice sau chiar financiare, toate acestea avand un rol important in balanta controlului in relatii.
Violenta domestica asupra copiilor, de orice fel ar fi, va avea, in mod sigur, efecte negative, atat pe termen lung, cat si scurt.
Acestea includ depresie, tendinte suicidare, izolare, culpabilizare, dificultati de relationare, probleme de somn, atacuri de panica, comportamente autodistructive (alcool, droguri) sau tulburari alimentare.
Recent insa, cercetatorii s-au concentrat si pe perspectiva copiilor. Cum vad ei violenta din familie? Cercetarea s-a bazat pe relatarile a cinci copii, cu varsta cuprinsa intre 8-13 ani, si a trei dintre mamele acestora.
In prima parte, accentul a fost pus pe viziunea si experienta copiilor si ce putem invata din aceasta. Desi fiecare copil traieste diferit astfel de momente, cateva teme comune au putut fi identificate. In primul rand, desi multi parinti nu realizeaza, copiii lor sunt constienti de tot ceea ce se intampla. Ei sunt constant sub presiunea amenintarii si incearca fara succes sa ghiceasca urmatoarea mutare a agresorului.
Le este frica atat pentru ei, cat si pentru ceilalti membrii ai familiei si incearca sa ii protejeze. Violenta domestica ii forteaza prematur sa depaseasca copilaria si sa isi asume roluri de adult.
Au o incredere scazuta in adulti datorita unui sentiment de dezamagire si sunt nevoiti sa se descurce prin propriile puteri. Si cel mai mult isi doresc sa li se asculte si vocea lor.
In cea de-a doua parte, interviul a fost centrat pe mame – cum considera ele ca traiesc copiii lor in acest context violent. De multe ori, mamele realizeaza prin ce au trecut copiii si ce au fost martori abia dupa ce reusesc sa iasa din acel mediu.
Ele isi dau seama de faptul ca cei mici au fost fie neglijati, fie abuzati. Le este dificil sa ofere sustinere copilului datorita propriei fragilitati emotionale, dar isi amintesc ca de multe ori rolurile au fost inversate si micutul a fost acolo sa le aline si sa le protejeze.
Din studiu reiese si importanta relatiei dintre mama si fiul/fiica in modul in care cel mic resimte experientele negative.
Sunt femei care gasesc tot felul de scuze agresorului pentru a ramane intr-o astfel de relatie defectuoasa – „s-a intamplat o singura data”. „nu a vrut”, „a avut o zi proasta” sau chiar „e vina mea”.
Toate aceste motive sunt insa departe de adevar si este important sa retii ca violenta, in orice forma ar fi, este inacceptabila, intentionata si primejdioasa. Si, indferent de care a fost catalizatorul, nu este vina ta!
Iar daca propria ta siguranta nu mai este importanta si suficienta incat sa iei atitudine, gandeste-te atunci la cum il afecteaza pe micutul tau. Oricat de mult ai incerca sa il protejezi, singura solutie este sa il scoti din acel mediu. Exista resurse si persoane care te pot sprijini sa iti depasesti fricile si sa iti schimbi drumul!
Autor articol: Mihaela Balan – Psihoterapeut de familie sub supervizare – mihaela.balan9@gmail.com
sursa stiintifica:
Towards a richer understanding of school-age children’s experiences violence: The voices of children and their mothers, Jennifer Swanston, Laura Bowyer and Arlene Vetere, Clinical Child Psychology and Psychiatry 2014 19: 184
sursa foto: freedigitalphotos.net
