O veche cugetare ne indeamna ca „Tot ceea ce faci, fa cu bagare de seama si gandeste-te la urmari!” Oare tinem seama de acest lucru de fiecare data?
Ai urmarit vreodata cum se joaca micutul tau cu alti copii sau cu jucariile? Te-ai recunoscut cumva in jocul lui, ti-ai dat seama ca el va imita comportamentul, limbajul si gesturile?
Asa cum bine stii, parintii, bunicii, fratii sau surorile sunt modelele copilului mic, sunt sursa lui de formare a personalitatii, in special a caracterului. Mai tarziu, copilul se va identifica in grupul din care face parte, va cauta sa fie ,,la moda”, sa-si imite prietenii pentru a fi acceptat in gasca lor. La maturitate, va deveni selectiv si critic in ceea ce priveste alegerea modelului. Asadar, familia este primul model al copilului.
In afara modelului, unde mecanismul imitatiei functioneaza la parametrii maximi, familia transmite si valori. Permanent ne dorim sa-l invatam pe copil ce este onestitatea, bunul-simt, disciplina, respectarea cuvantului dat, punctualitatea, ambitia, perseverenta, colegialitatea, loialitatea, toleranta, bunatatea/rautatea, lenea, indisciplina, modestia, incapatanarea, capriciul, etc. Toate acestea sunt atitudini-valori, sunt trasaturi de caracter care functioneaza ca un mecanism integrator, orientativ si reglator.
Valoarea nu este innascuta, dar se poate transmite din generatie-n generatie. Insa, in functie de personalitatea fiecaruia, poate suferi schimbari. Fiecare familie are un sistem de valori, precum si fiecare scoala, institutie, si societate. De aceea, fiecare persoana, in functie de ceea ce i se spune la scoala, de ceea ce este invatat in familie, de pretentiile institutiei pe care o frecventeaza, de relatiile pe care le stabileste cu ceilalti, isi va forma propriul sistem de valori, un amalgam al influentelor externe cu cele interne.
In familie, sistemul de valori poate contine promovarea cinstei, a corectitudinii, a loialitatii, etc. Ceea ce aparam, sustinem si incurajam este de fapt ceea ce dorim sa invete copiii din comportamentul nostru, manifestandu-se in felul in care consideram ca este bine pentru el ca individ – ceea ce-l ajuta sa se descurce in viata.
Chiar daca nu te-ai gandit inca la valorile proprii familiei tale, niciodata nu este tarziu. Toata viata vom fi parintii copiilor nostri si le putem modela comportamentul, in functie de provocarile din exterior. Un copil care a fost invatat ca se poate descurca si impune in fata celorlalti cu forta, vorbind tare si folosindu-se de orice mijloc pentru a reusi, si-a insusit destul de bine valorile proprii familiei lui, dar din pacate cele de ordin negativ.
Gandeste-te ca fiul/fiica ta vine acasa cu o jucarie care nu ii apartine. Luat la intrebari de, el va spune este a unui alt copil de la gradinita sau scoala si ca au facut schimb de jucarii. Daca a doua zi copilul returneaza jucaria, valoarea (“sa-si respecte cuvantul”) a fost insusita corect. Daca insa copilul a luat jucaria altuia, fara a-l intreba pe acesta si refuza s-o inapoieze, va trebui sa interveniti transmitandu-i o alta valoare pe care o sustinem, si anume “cinstea”.
Una dintre laudele cele mai dorite, indiferent de varsta, este sa fii apreciat ca o persoana corecta, cinstita, descurcareata si cu multe alte calitati. Toate acestea culmineaza cu o singura fraza de apreciere, care le insumeaza pe toate celelalte: ,,Esti un om de valoare!” sau ,,Esti o persoana valoroasa pentru mine/noi!”
Chiar daca nu ti se spun foarte des asemenea lucruri, important este sa tintesti spre ele si sa transmiti copilului tau valori absolut necesare adaptarii lui la tot ce este in jur. Dar sa nu cadem in extrema de ne conduce permanent dupa anumite valori, de a nu accepta si opiniile copiilor nostri, precum si ale celorlalti, de a nu dialoga, pentru ca riscam sa devenim parinti autoritari si persoane conservatoare.
Poti face un exercitiu util de autocunoastere daca iti pui urmatoarele intrebari si incerci sa raspunzi cat mai sincer cu putinta:
Ce consideri ca este absolut necesar sa-i inveti pe copilul tau?
Ce valori ii transmiti?
Ce modele ii oferi?
Sunt o mamă disperată! Am o fetiță de aproape 11 ani care este foarte rea, rebelă, neascultătoare, nu învață, imi jignește părinții și nu mai știu ce să mai fac. În primul rând pentru că eu nu sunt acasă cu ea, eu fiind plecată în străinătate 🙁