Fie ca au vrut sa-si umple sacosele de volume la pret de chilipr, sa obtina un autograf de la un scriitor celebru ori sa frunzareasca unele carti cu coperti mai colorate decat cele de colorat, pavilionul Romexpo a fost luat cu asalt de mii de bucuresteni care misunau, printre standuri, ca soarecii. Ca soarecii de biblioteca, desigur.
De sus, de la ultimul nivel, se poate vedea un mare furnicar de edituri, carti, prajituri, cafea, brose, CD-uri, muzica, inventii, felicitari si, mai ales, oameni. Judecand dupa aglomeratia de la Romexpo, ai un minunat sentiment ca, intr-adevar, lumea citeste.
Foarte simpatice sunt editurile mici, obscure, de care n-ai auzit, nu auzi, dar le vezi numele pe stand. Cartile te invata cum sa-ti uzi florile, care e treaba cu polimerii la chimie, ceva notiuni de muzica, religie ori masonerie, volume conspirationiste sau pseudo-medicale.
Simpatica e si aparitia „Cum s-a facut de nu mi-am batut copilul”, mai ales ca autoarea, Carmen Musat Coman, are undeva, pe-un raft, un ciocan rosu. De plus, ce-i drept, si ceva mai mic decat cel prezentat pe coperta cartii.
Targul de carte nu presupune numai beletristica, povesti si romane. La standuri gasesti si felicitari, brose, sapunuri, tablouri (sar in ochi cele din oase de peste), steaguri cu mesajul „ni se falfaie” ori magiun de Topoloveni.
Sursa: www.ziare.com
Ultimele articole
