Incepem anul 2020 cu o selectie de articole de top oferite de blogurile de parenting din Romanie. Lista este realizata in functie de numarul de accesari ale articolelor, like-uri si share-uri pe Facebook.
Vezi lista celor mai apreciate articole din 2019 pe fiecare blog de parenting important din Romania:
„Statuie le-as face parintilor singuri!” de DAN CRUCERU @Taticool.ro
„3 ore am stat cu cei doi copii si am simtit ca o iau razna. 3 ore. Singur, doar eu cu ei.
Sophia – 7 ani si jumatate. Teme la mate, clasa intaia.
Dan Christian – o luna si jumatate. Nevoi basic. Caca, lapte, somn.
Sotia – trimisa sa se recreeze. Musai. Data afara cu japca din casa, ca sa-si aduca aminte ca este femeie si nu doar statie mobila de lapte. S-a dus la umparaturi, pana la urma, dar… macar a fost alegerea ei. Ma felicit, totusi, ca am insistat sa plece din casa.
Eu- teoretic Taticool – parinte implicat 100%, trecut prin multe experiente cu Sophia, cunoscator al tuturor aspectelor legate de parinteala, tata cu expertiza.
Pe naiba! Praf am fost si, cand a ajuns sotia acasa, aveam moatele pe bigudiuri, cu nervii intinsi la maximum, pe marginea unei crize…”
„Lasati copiii la bunici, chiar daca le dau prajitura cu zahar din cand in cand” , de MIRUNA IOANI @Siblondelegandesc.ro
„Bunicii sunt o comoara. Bunicii sunt ancore de copilarie. Bunicii aproape sunt un drept pe care il au copiii, cat ii tine inca Dumnezeu in viata. Bunicii sunt acesti parinti cu mintea mai inteleapta, cu rabdarea mai antrenata, cu prioritatile mai asezate. Bunicii sunt tot niste parinti, doar ca la a doua sansa.
Nu toti vor sa ia sansa asta in brate. stiu. Unii au vietile lor, departe. Altii sunt la doua strazi distanta si te viziteaza la sarbatori, cat sa se asigure ca nu treci tu pe la ei sa faci ”casa intoarsa”. Unii isi lasa nepotii sa scrie pe pereti, altii nu ii invita nici macar la masa. Unii bunici spun ca le e greu, poate chiar le este. Altii spun ca sunt ocupati, poate chiar sunt CEO in vreo corporatie. Altii au de semanat, de cules, de arat, astea sunt prioritatile lor in viata. E dureros pentru parintii acestor copii, stiu. Nu e dureros pentru ca ar vrea si ei sa aiba libera vreo dimineata, desi uneori ai nevoie de asa ceva ca de apa, ci e mai degraba dureros pentru ca stiu tot binele de care copiii lor nu vor avea parte…”
