Odata cu venirea toamnei, parintii incep pregatirile pentru noul an scolar, micutii fiind inscrisi la cresa, gradinita sau scoala. Fiecare copil va reactiona in felul sau atunci cand va pasi in sala de clasa.
De aceea, apare o persoana foarte importanta in viata lui, din acel moment: educatoarea/ invatatoarea. Stabilirea unei relatii armonioase dintre parinte- copil- cadrul didactic va asigura o mai buna acomodare a copilului cu mediul scolar. Copilul este dornic de cunoastere, este in formare, iar influentele mediului familial, cat si ale celui scolar vor contribui in mare masura in formarea personalitatii celui mic, in conceptia lui despre sine si ceilalti, stabilind diferite relatii cu cei din jur.
O mai buna adaptare a copilului cu mediul scolar este bazata pe cateva aspecte foarte importante:
– dialogul parinti – cadru didactic.
Este nevoie de o comunicare permanenta intre educator/ invatator si parinte, trebuie sa existe relatii bazate pe incredere, sinceritate, sprijin si acceptare de pareri ori sugestii. Cadrul didactic va cunoaste detalii despre mediul familial, iar parintii vor primi informatii despre evolutia copilului in clasa, despre comportamentul sau cu ceilalti si felul in care rezolva sarcinile primite, astfel incat parintii impreuna cu cadrul didactic sa construiasca o atmosfera de lucru placuta pentru copil, sa indrepte diverse greseli ale lui sau sa valorifice aptitudinile constructiv si util.
– prezenta parintilor la scoala.
Sedintele cu parintii sunt un mijloc de informare reciproca in ceea ce priveste copilul: cadrul didactic aduce la cunostinta parintilor cerintele necesare desfasurarii activitatilor cu copiii: metode, orar, oferta optionalelor, diverse materiale necesare copilului la clasa (manual, rechizite, etc), aportul parintilor in ceea ce priveste rezolvarea temelor, iar parintele poate intreba despre progresele copilului, ori despre diversele activitati pe care acesta trebuie sa le desfasoare, in ce mod, etc. In acest caz este nevoie de prezenta parintelui la sedinta, fiind un prilej de a afla cat mai mult despre copil, despre adaptarea sau neadaptarea lui la mediul scolar.
– parintele preia o parte din atributiile cadrului didactic.
Este bine ca parintii sa continue acasa ,,munca” educatorului/ invatatorulu, pentru a nu-l bulversa pe copil cu diverse moduri de a reactiona la activitatile lui. Astfel, in cazul in care cadrul didactic sfatuieste parintele sa lucreze cu copilul un pic mai mult la scriere, iar parintele neglijeaza acest lucru din diverse motive, copilul nu va progresa foarte mult. In clasa, cadrul didactic va trebui sa acorde atentie in acelasi timp tuturor copilului, urmand ca fiecaruia in parte sa-i revina cateva minute. In familie, copilul este centrul atentiei, parintele il cunoaste mult mai bine si uneori are metode mult mai bune de invatare ori predare, bazate pe cunoasterea propriului copil.
– respectarea cerintelor scolare.
Cadrul didactic va trebui sa se comporte asemeni unei persoane responsabila cu educatia scolarilor, copilul va respecta normele scolare, iar parintele ii va sprijini sa-si duca la bun sfarsit sarcinile si responsabilitatile. In acest caz, parintii sunt mijlocitori intre copil si cadrul didactic. Va comunica afectiv cu cel mic si rational cu educatoarea/ invatatoarea.
Daca fiecare latura a triunghiului parinte- copil- cadru didactic isi va respecta responsabilitatile, va cere ajutorul celorlalte atunci cand intampina dificultati ori va comunica diverse stari, opinii ori nelamuriri, totul va functiona ca un sistem: copilul va merge la scoala/ gradinita cu placere, dornic de a acumula noi cunostinte, de a se intalni cu colegii si cadrul didactic, parintele va beneficia de confort psihic si afectiv, fiind linistit ca cel mic este in siguranta, iar cadrul didactic va lucra cu si mai mare interes, in conditii lipsite de stres ori de opozitie.
