Incercam de cele mai multe ori sa mancam sanatos, sa aplicam dintilor un periaj corect, incercam sa prevenim aparitia cariei. Il educam pe copil de mic in acest sens, pentru a evita situatii neplacute.
Ce facem daca totusi ii descoperim copilului o carie? Vrem sa mergem la medic dar copilul nu vrea, pentru ca ii este frica. De ce ii este teama de dentist? Este oare si vina noastra? Putem noi, parintii, sa-l ajutam sa-si invinga aceasta teama? Ce metode sa aplicam astfel incat copilului sa nu-i mai fie frica de dentist?
A: Sunt multi copii care se tem de dentist. Cum putem noi, parintii, sa ii ajutam pe copii sa nu le fie teama de dentist sau pur si simplu sa nu incerce niciodata aceasta teama. Sunt normale aceste temeri, aceste frici?
L: Unele dintre ele, da. As putea spune ca acest subiect este important pentru ca sunt foarte multi adulti, foarte multi parinti care se tem de dentist si de cele mai multe ori temerile acestea au originea in copilarie. De aceea, avem doua posibilitati: ori il luam pe copil de mic si-l invatam sa nu se teama de dentist, il invatam sa se simta bine si chiar sa se duca de drag la medicul sau, ori daca deja copilul se teme de dentist, sa vorbim cu un psiholog de copii sau cu un stomatolog care sa colaboreze cu un psiholog si sa vedem cum am putea sa deconditionam aceasta teama.
A: Care ar fi temerile cele mai firesti?
L: In general copiii se tem de tot ceea ce le stimuleaza foarte puternic simturile, de exemplu: lumini puternice, zgomote puternice, mirosuri foarte intepatoare (la stomatologie, din nefericire, exista din belsug toate aceste stimulari puternice). Un zgomot neplacut, cel al turbinei (“albinuta”, cum ii spun ei) si mirosurile materialelor dentare nu pot fi evitate, lumina puternica, pentru ca medicul are nevoie de vizibilitate, si toate acestea sunt stimulari puternice pentru copil. Este normal ca, neavand aceasta experienta si nefiind pregatit, copilul sa se teama. De asemenea, tot ce este necunoscut sperie. Copilul vine intr-un mediu nou si dintr-odata devine totul foarte periculos. In al treilea rand, durerea este un stimul neplacut, si daca parintele asteapta pana ce copilul are o carie si simte durere, bineinteles ca si tratamentul va fi mai complicat si va simti durere pe scaunul stomatologic.
A: E adevarat ca anumite temeri sunt foarte firesti. Sa luam cazul negativ: daca tuturor copiilor le-ar placea sa mearga la dentist, n-am avea subiect de discutie dar cum in general oamenilor nu le place sa mearga la dentist, sa vedem cum se pot rezolva aceste lucruri.
L: Aceste temeri sunt firesti, nu avem ce sa facem decat sa il pregatim pe copil pentru contactul cu aceasta situatie si sa ne adresam unui medic specializat in stomatologie pedriatica sau care are experienta cu copiii. Sunt multi medici care se tem de tratamentele dentare la copii, asa cum se tem copiii de medicul dentist. Dar sunt si medici care practica stomatologia pediatrica din placere si trateaza copiii pacientilor. Exista insa si clinici specializate in stomatologie pediatrica.
A: Ai recomanda parintilor aceste clinici?
L: E de preferat, pentru ca in acele clinici exista locuri de joaca, materiale informative pentru parinti special concepute, exista jucarii si alte recompense pe care copiii le pot primi, personaje costumate care ii asteapta pe copii la intrare. Este un loc special creat pentru ca un copil care calca pentru prima data in clinica, sa se simta bine. Am amintit putin mai devreme de teama de halatul alb. Este de fapt o asociere intre senzatia neplacuta, durerea pe care a resimtit-o copilul la o vaccinare, spre exemplu, la un tratament medical general, din moment ce asociaza acea durere cu halatul alb; incepe sa planga de cand vede halatul alb, fara ca medicul sa-i faca nimic. De aceea medicul care se ocupa de copil poarta halate colorate, are jucarii agatate prin buzunare, pixuri interesante, si totul este in asa fel incat copilul sa se poata imprieteni cu medicul.
A: Care sunt pasii pe care trebuie sa ii faca un parinte astfel incat copilul sa depaseasca aceasta teama?
L: Inainte de a discuta despre aceste lucruri, as vrea sa spun ca temerile sunt invatate privindu-i pe cei din jur, in primul rand, pe parinti, cum se comporta ei fata de dentist, dar si pe colegii de la gradinita, colegii de joaca din parc. Copilul invata de la ei ca experienta dentara este una neplacuta sau placuta, asa ca prima sarcina a parintelui ar fi sa-si schimbe comportamentul ei insusi fata de stomatolog. Pentru ca, daca el va manifesta teama sau cand va auzi cuvantul dentist va duce mana la falca, atunci cu siguranta copilul, chiar daca nu i s-a spus in mod direct ca la stomatolog e foarte rau, el va intelege din context si din comportamentul parintelui ca va fi rau.
In al doilea rand sunt foarte multi parinti care ii ameninta pe copii si le spun “daca nu esti cuminte, o sa te duc la dentist sa-ti scoata un dinte”; aceasta amenintare nu are ca efect decat o teama foarte mare a copilului fata de stomatolog. De aceea, parintii ar trebui sa renunte la aceste amenintari definitiv.
Al treilea pas ar fi ca parintii sa fie atenti ce anume comunica exact. Daca acum trebuie sa mergem la medicul dentist si ii spunem copilului “stai linistit, medicul n-o sa-ti faca nimic rau”, in ceea ce spunem, in formularea noastra, includem o posibila negatie, un lucru rau care s-ar putea intampla, dar nu de acesta data, cu siguranta. Cel mai bun lucru ar fi sa accentuam lucrurile pozitive: ii spunem ca va avea dintisorii sanatosi, ca zana maseluta se va bucura, si ii va aduce un cadou si mai frumos, deci accentuam lucrurile pozitive si cream o atmosfera placuta in jurul medicinei dentare.
Prima vizita la medicul dentist este una speciala. Este bine ca parintele sa il pregateasca dinainte pe copil, sa ii povesteasca in primul rand cum e in cabinet, cum este medicul, ce se intampla acolo, practic sa creeze o poveste frumoasa despre cabinetul dentar, apoi ar fi posibil ca parintele sa-l ia pe copil la propriul tratament (asta in situatia in care parintele nu este el insusi anxios). Daca se teme parintele, atunci ar fi mai bine sa evite aceasta situatie, si sa il duca pe copil sa viziteze cabinetul. Acum exista aceste clinici particulare.
Clinica de stomatologie pediatrica din cadrul Facultatii de Medicina Dentara are oameni care stiu cum sa se poarte cu copiii; exista cabinetele speciale pentru copii, cu desene pe pereti, cu jucarii, multe culori, o atmosfera prietenoasa, in care copilul sa se simta ca intr-un loc de joaca. In cabinetele respective nu trebuie sa existe cumva posibilitatea ca un copil care asteapta sa intre la medic, sa vada un alt copil care plange, pentru ca el se va inspaimanta cu siguranta. Prima vizita la medicul dentist ar trebui sa aiba loc inainte sa apara problemele, pur si simplu pentru a face cunostinta, pentru un control.
[page]
Medicul ii poate face un periaj cu o pasta de dinti care are un gust bun, poate sa-i faca o fluorizare sau un alt tratament preventiv nedureros, si incet-incet copilul va intelege ca la stomatolog nu se intampla nimic rau. Astfel, copilul va prinde curaj iar medicul va fi in anturajul copilului, va deveni prieten cu copilul. Daca este un copil foarte mic, unii specialisti recomanda ca la prima sedinta parintele sa stea in scaunul dentar si sa tina copilul in brate, iar la urmatoarele sedinte, parintele sa se indeparteze treptat si sa lase copilul singur pe scaun fara probleme. Sunt foarte multe tehnici prin care se pot indeparta aceste anxietati mentionate in carti (unele sunt controversate de asociatiile de pediatrie), dar un lucru foarte important este exact ce am spus pana acum, sa-l ducem pe copil inainte sa apara problemele, pentru preventie, si sa folosim mijloacele de invatare pentru a crea comportamente bune. De exemplu, un copil care vede desene animate in care este vorba despre ingrijirea dintilor, cu diverse personaje: iepurasi, copii care ii ajuta pe iepurasi sa lupte cu microbii, va invata in acest mod distractiv cum sa se spele pe dinti. Doctorul va fi un personaj interesant si haios in acel desen animat si isi va dezvolta niste atitudini pozitive fata de stomatologie.
O alta metoda poate fi aceea de a vedea filmulete cu copii care au fost la stomatolog. In alte tari exista aceasta metoda si exista si la noi dar nu sunt prea comercializate: filmulete in care sunt aratati copii care se joaca in cabinet, sau care sunt consultati si se simt bine. Astfel, copilul isi da seama ca nu se intampla nimic rau acolo si ca poti sa fii si vesel in cabinet. O alta metoda ar fi ca acest copil sa participe la o vizita la cabinet. In multe gradinite, in special in gradinitele particulare, se organizeaza aceste vizite specializate. De fapt, are loc o lectie de educatie: in joaca, cineva ii invata pe copii cum sa se spele pe dinti, cum sa aiba grija de dantura, cum sa vorbeasca cu medicul, sunt multe lucruri interesante pe care copilul le invata in joaca. Participand la aceasta mica excursie, copilul va invata ca nu se intampla nimic rau la cabinet.
A: Am traversat pana acum numai situatii fericite. Ce se intampla in situatiile nefericite, in care copilului ii este foarte teama de dentist? Ii e frica de durere. Din cauza consumului de dulciuri, din motive genetice sau din motive de periaj incorect, copilului ii apar carii si e momentul sa mergi cu el la medic, iar el este aproape paralizat de frica. Ai norocul sau nu ai norocul sa dai de un dentist care stie sau nu stie sa lucreze cu copiii. Ce poate face parintele in aceste conditii extreme, mai ales ca aceste cazuri extreme sunt dese? Exista o multime de campanii care ii trimit pe parinti cu copiii la dentist. Exista oameni specializati care vin in gradinite, scoli, si vorbesc despre periajul corect, despre consumul de dulciuri, despre toate aceste lucruri care fac sau nu fac sa avem dinti sanatosi, despre o alimentatie sanatoasa. Se intampla ca din ingnoranta, sau din lipsa de timp sau informatie, unii parinti sa nu isi duca copiii la dentist decat in ultimul ceas, cand caria a avansat, cand durerea este mare.
Pana unde se poate merge? Se pot face anestezii la copii? Cum ar trebui sa actioneze parintele? Am inteles ca preventia este cea mai buna, dar daca nu exista si se ajunge ca un dinte sau o masea cariata sa doara foarte rau in contactul cu dulcele, cu apa prea rece sau cu apa prea calda, ce sa faca parintele in acel moment?
L: In aceasta situatie este extrem de dificil de tratat aceata problema. Dintele trebuie tratat, copilul plange, il musca pe medic de deget, nu vrea sa deschida gura, se tine de scaun si da din picioare. Sunt situatii foarte dificile. Exista posibilitatea sa mergem cu copilul la clinica inainte sa se ajunga la aceasta situatie extrema. De asemenea, tot in aceste clinici si cabinete specializate pentru copii exista si medici care stiu ce au de facut: ori ii sedeaza, ori sunt diverse modalitati dar de regula, in cabinetul dentar obisnuit, medicul incearca sa vorbeasca cu copilul in functie de varsta acestuia. Oricum, teama uneori nu poate fi controlata si din pacate managementul emotiei este aproape inexistent la noi in tara; nu se practica nici in spitale, nici in scoli.
Un copil care se teme intr-o masura mai mica, un copil cu care te poti intelege, poate fi asigurat ca daca va simti durere si va ridica putin manuta, medicul se va opri. Daca parintele ajunge in situatia de urgenta, aceasta carie sau problema trebuie tratata indiferent de atitudinea copilului. Eu imi doresc o schimbare in atitudinea parintilor, in mentalitatea lor. Chiar daca un copil are o carie dar nu avansata, atunci nu este prea tarziu. Mergem imediat la medicul dentist, care ii explica copilului pe rand pasii pe care ii va urma si il va obisnui cu fiecare instrument in parte. Practic, se poate face o desensibilizare treptata a temerilor copilului dar daca asteptam pana cand copilul nu va mai putea dormi noaptea de durere sau nu va putea mesteca in partea aceea, se poate ajunge la tratamente si experiente dureroase. Asta se intampla cel mai des, deoarece problema dintilor este trecuta cu vederea, deci tot ce nu se vede in momentul in care copilul nu vorbeste, nu este luat in seama. Periajul dintilor si igiena orala sunt lucruri pe care parintele ar trebui sa le aiba in vedere in fiecare zi, tocmai pentru a nu se ajunge la situatii in care parintii nu stiu ce carie are copilul.
Daca intr-adevar, in viata familiei a intervenit un astfel de episod in care copilul a suferit un tratament traumatizant si a paralizat de frica dar medicul a reusit cumva sa-l trateze, atunci trebuie reluat de la zero: trebuie sa il desensibilizam pe copil si sa incepem sa construim o relatie mai buna cu cabinetul dentar, parintele poate sa apeleze la psihologul dentar. Unele clinici au si psiholog, care face acea educatie si familiarizare cu cabinetul, pentru ca stie sa se comporte si cu copiii care au anxietate mare. Pe de alta parte, daca un copil se teme, nu trebuie sa-l invinovatim pentru asta. El are motive sa se teama, pentru ca asta a vazut la parinti, asta a vazut la cei din jur, asta a citit in reviste pentru adolescenti, totul despre groaza la dentist. Dincolo de mass media si de ce mai citeste copilul, el vede asta la parinte, in reactiile de care el nu-si da seama.
Atat copiii cat si adultii trebuie sa mearga la dentist o data la sase luni, pentru a evita situatiile neplacute prezentate mai sus.
Interviu realizat cu asist. univ. Loredana Dumitrascu in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti” realizata de Adriana Titieni
