V-ati gandit vreodata sa va alegeti meseria de actor? Probabil ca urmarind o piesa de teatru ori un film care v-a impresionat, ati trait odata cu personajul indragit toata actiunea, iar la sfarsit v-ati imaginat cum ar fi fost daca erati unul dintre personaje.
Chiar daca nu ati ales acest drum, in viata de zi cu zi traim intr-o piesa de teatru, iar protagonistii suntem chiar noi, uneori fara sa ne dam seama. Rolurile noastre sunt diverse- de la cel al angajatului la jobul nostru, la cel de parinte, prieten, partener, etc. Atitudinea noastra difera in functie de persoanele cu care intram in contact si de aceea suntem nevoiti sa ne comportam in diverse moduri. Ganditi-va doar ce fel de persoana sunteti la serviciu si ce fel de persoana sunteti acasa cu copilul ori partenerul de viata.
Mediul si relatiile afective ne schimba comportamentul, fiind seriosi, rezervati intr-un cadru formal – cu colegii, seful, partenerii de afaceri, urmand ca in mijlocul familiei sa dam frau sentimentelor, sa ne exteriorizam dorintele si sa ne spunem opiniile fara a ne gandi prea mult inainte. Pentru toate aceste roluri nu am urmat cursuri speciale si nu am sustinut examene. Sunt roluri pe care ni le asumam si le jucam cu placere, responsabilitate ori seriozitate.
Copiii, indiferent de varsta, au si ei rolurile lor si de cele mai multe ori se descurca mult mai bine decat adultii. La gradinita sau la scoala sunt elevi, acasa sunt fii sau fiice, implicit nepoti/ nepoate, in parc sunt parteneri de joaca cu alti copii. Dar, marele avantaj al copilariei este ca ei pot sa joace rolul preferat in orice moment, iar cei din jurul lor ii ajuta. Majoritatea fetitelor isi doresc sa fie printese si de aceea de multe ori le imita comportamentul, iar baietii isi intra cu adevarat in rolul de luptatori si aparatori al binelui, fiind printi salvatori, ori un Peter Pan modern. Parintii, educatorii, bunicii il stimuleaza pe copil sa empatizeze cu personajul, dezvoltandu-i astfel imaginatia, creativitatea, exprimarea sentimentelor si capacitatea de a trai cu adevarat povestea si de a se simti in mijlocul aventurilor prin care trece personajul preferat. Incet- incet, poate fara sa ne dam seama, ii dezvoltam copilului aptitudini artistice, il pregatim pentru rolurile de mai tarziu, ceva mai serioase si pline de responsabilitati.
O meserie aleasa din placere reprezinta o reusita in cariera de mai tarziu. Daca cel mic intra in tainele ei treptat si o descopera, nu se va mai afla in situatia in care sa aleaga ceea ce isi doresc altii de la el, ori ce este la moda , sau pur si simplu sa-si aleaga meseria din motivul ca va obtine beneficii materiale consistente, insa satisfactia morala fiind redusa.
Haideti sa intram in tainele unei meserii destul de grea, dar frumoasa si plina de impliniri- actor intr-un teatru pentru copii. Acesti oameni au ocazia sa fie mereu in mijlocul povestilor, sunt zilnic printi, printese, vrajitoare sau animale fioroase. Dupa ce si-au interpretat rolul, privit ca parte din rutina vietii lui si fara de care nu-si imagineaza ca poate trece timpul, privesc in sala ochii plini de stelute si zambetele copiilor, care aplauda indelung, ofera flori, isi doresc sa-i atinga si ii venereaza. Copiii parasesc cu greu sala de spectacole, dupa promisiunea adultilor ca in curand vor reveni, vizionand o noua poveste, pe care ei o stiu foarte bine de altfel sau pote au vazut-o a nu-stiu-cata oara.
Actori ai teatrelor pentru copii au raspuns la intrebari legate de activitatea lor si iata cateva concluzii legate de activitatea lor
1. Imprejurarile care i-au determinat sa aleaga meseria de actor intr-un teatru pentru copii.
Foarte multi au ajuns sa practice aceasta mesrie ,,din intamplare”: au fost impresionati de o piesa de teatru, ori li s-a oferit ocazia sa joace intr-o piesa in copilarie sau sa se inscrie la ,,Cercul de teatru si papusi” al Casei de Cultura. Chiar participarea la un workshop in calitate de auditor a fost punctul de plecare intr-o cariera in care iti retraiesti copilaria, daruiesti mult, este o lume colorata, vesela. ,,Faptul ca Joci si joci si joci!!!”
2. Atuuri/ calitati necesare unui actor in piese de teatru pentru copii:
Dragostea pentru copii, suflet de copil, spontaneitate, rabdare, pasiune, libertatea de a te juca chiar daca esti adult (spirit ludic), jovialitate, seriozitate, naturalete, multa daruire si placere in tot ceea ce face.
3. Rolul indragit pe care l-au interpretat
Fiecare rol are farmecul lui si impresioneaza actorul in diverse moduri. Exista roluri pe care le-ar juca la nesfarsit, pornind de la Alba ca Zapada, la Tom Degetel, Jack, Alladin, Frumoasa (Belle), unul din cei trei purcelusi ori din piticii Albei ca Zapada, Lupul cel rau si in acelasi timp toate la un loc.
4. Rolul visat, pe care inca nu au avut ocazia sa-l joace, dar le-ar face placer sa-l interpreteze:
Unul din rolurile cele mai dorite este al lui Pinocchio, care reaminteste de nazbatiile pe care le faceau in copilarie, dar si cel al lui Dorothy (,,Vrajitorul din Oz”), o fetita prietenoasa, perseverenta si placuta de cei din jur. Indiferent de rolul visat, actorii sunt permanent in cautarea unei noi provocari, fiecare rol apropiindu-i tot mai mult de ,,rolul vietii lor”.
5. Satisfactii ale meseriei de actor intr-un teatru pentru copii:
– Sinceritatea publicului format din copii,
– Energia pe care ti-o da fiecare spectacol, fiind aplaudat minute in sir, incarcandu-ti bateriile pentru un nou rol sau o noua interpretare;
– te joci, iti place, te implici si primesti aplauze, zambete, vorbe frumoase, flori si multa caldura sufleteasca.
Din pacate, exista si insatisfactii ale acestei meserii. Principala este legata de recompensa materiala (salariul fiind mic), urmata de lipsa posibilitatii de a alege rolul, precum si absenta provocarii pe care ti-o ofera un rol intr-o piesa pentru adulti (complexitatea interpretarii unui rol din dramaturgie, de exemplu). Actorii sunt de parere ca nu li se recunoaste maiestria si nu li apreciaza munca, in special in cazul actorilor papusari, ilustrata in faptul ca nu se acorda destul interes de catre autoritati pentru a dezvolta mai mult acest gen de teatru.
6. Balbe/ gafe ori evenimente neprevazute cu care s-au confruntat actorii
Au existat momente in care au uitat textul si au improvizat (sunt actori si aceasta face parte din meseria lor, nu?), ori s-au impiedicat de decor, au cazut de pe scena, au uitat sa-si puna un acesoriu important (peruca, o cizma, etc), iar copiii au observat.
Chiar daca nu esti actor, nu exista limita sa intri in ,,pielea” unui personaj si sa fii impreuna cu copilul tau erou de poveste.
