Copilul are nevoie de multa dragoste si afectiune, precum si de multa povatuire. Vrea sa stai langa el, sa-ti spuna problemele lui, sa-l mangai, sa-l saruti.
Atunci cand copilul cel mic este cateodata nelinistit si face zburdalnicii, daca mama lui il ia in brate, il mangaie si-l saruta, se linisteste. Daca de mic copil se satura de dragoste si afectiune, mai tarziu va avea putere sa infrunte toate problemele vietii.
Astazi insa, cei mai multi copii ii vad pe parintii lor numai seara, pentru putin timp, si astfel nu se satura de dragoste. De multe ori, parinti care sunt invatatori sau medici si se ocupa la serviciul lor cu copiii, atunci cand se intorc acasa nu mai au afectiune si pentru copiii lor. Sunt obositi, caci li s-a terminat bateria. Pe de o parte, tatal se intinde in fotoliu, ia ziarul ca sa citeasca ceva si nu se ocupa deloc de copil, pe care, desi se apropie de el, il alunga in loc sa-i vorbeasca si sa-l mangaie. Iar pe de alta parte, mama se duce sa pregateasca ceva de mancare, neavand nici ea timp sa se ocupe de copii si astfel, sarmanii copii cresc lipsiti de dragoste.
Sau vezi unele cadre militare care, fiind obisnuite sa dea pedepse severe soldatilor atunci cand nu li se supun, vo sa impuna si in familie disciplina militara si astfel se poarta aspru cu copiii lors au chiar le dau o palma pentru lucruri neinsemnate.
La fel, si unii judecatori nu arata dragoste si afectiune fata de copiii lor, ci atunci cand acestia fac vreo pozna, deschid si acasa proces. De aceea, acesti copii vor avea mai tarziu probleme psihologice.
Nu certati copiii seara
Parintii trebuie sa ia aminte sa nu-i certe pe copii seara, pentru ca in timpul noptii ei nu au cum sa-si risipeasca mahnirea, iar intunecimea noptii o innegreste si mai mult. Incep sa se gandeasca cum sa se impotriveasca, cauta diferite solutii, intra la mijloc si diavolul si astfel pot ajunge si la deznadejde. In timpul zilei, chiar de ar spune copiii : “ O sa fac asta si asta ” atunci cand sunt certati, ei ies afara din casa si uita cele planuite si astfel li se risipeste mahnirea.
Bataia il ajuta pe copil sa se indrepte ?
Pe cat se poate, parintii sa o evite. Sa incerce cu bunatate si cu rabdare sa-l fac ape copl sa inteleaga ca ceea ce face nu este corect. Numai cand copilul este mic si nu intelege ca ceea ce vrea sa faca este primejdios, numai atunci il ajuta, caci primind o palma va tine minte sa nu mai faca altadata. Frica de a nu mai primi o palma i se face copilului ca o frana care il protejeaza.
Atunci cand eram mic, ma rusinam mai mult de mama mea decat de tatal meu. Amandoi ma iubeau si imi voiau binele. Insa fiecare ma ajuta in felul sau. Tatal meu era aspru. Atunci cand faceam vreo neoranduiala, ca niste copii ce eram, ne dadea cate o palma. Pe mine cand ma batea, ma potoleam putin, dar trecandu-mi durerea, uitam si de bataie, si de sfaturile lui.(…)
Si mama imi vedea poznele si se mahnea, dara vea o noblete sufleteasca, deoarece, atunci cand faceam vreo pozna, isi intorcea capul in cealalta parte si se facea ca nu ma vede, ca sa nu se mahneasca. Dar mie, acest comportament al mamei imi sfasia inima. “Ia te uita ”, imi spuneam, “eu am facut o pozna atat de mare, iar mama nu numai ca nu ma bate, ci se face ca nu ma vede ! alta data n-o sa mai fac. Cum as putea sa o mahnesc din nou ?” Cu acest comportament al ei, mama ma ajuta mai mult decat daca mi-ar fi dat palme.
[page]
Ce e de facut cu copiii foarte obraznici, care striga, alearga si fac multe pagube?
Nu sunt vinovati copiii, deoarece ei, pentru a creste normal, au nevoie de curte ca sa se poata juca. Acum, sarmanii, sunt inchisi in blocuri si sunt constransi. Nu pot alerga liberi, nu se pot juca, nu se pot bucura. Parintii nu trebuie sa se mahneasca atunci cand copilul este vioi, caci un astfel de copil are multa energie inlauntrul sau si poate spori mult in viata daca o pune in valoare.
Parintii isi pot vatama copilul printr-o dragoste fara discernamant?
Sigur ca da. Sa ne gandim, de pilda, la o mama care isi vede copilasul ca incearca sa mearga, dar nu poate, si pentru asta il duce mereu in brate, spunand : “Sarmanul copil, nu poate umbla”, in loc sa-l tina putin de manuta. Asa va invata copilul sa mearga singur ? Desigur, mama este manata de dragoste pentru copil, dar ii face rau prin multa ei purtate de grija. Am cunoscut un tata al carui fiu terminase serviciul militar, si pe care il mai tinea de mana pentru a-l duce la frizer. “L-am adus pe fiul meu ca sa-l tunzi. Cat vrei si cand o sa temrini, ca sa vin sa-l iau ?” Il nenorocise pe copil.(…)
Parintii tebuie sa-i ajute pe copiii lor inca de la o varsta mica sa-si asume raspunderea pentru ei insisi. Sa faca in sanul familiei anumite treburi usoare si sa nu le astepte pe toate de-a gata. Caci astfel vor intampina multe greutati cand vor creste mari.
Copiii si viata duhovniceasca
Mamele, fara sa-i sileasca pe copii, trebuie sa-i invete de mici sa se roage. Rugaciunile copiilor mici pot face si minunui. Orice lucru pe care il cer de la Dumnezeu, El il daruieste, pentru ca au multa nevinovatie si de aceea Dumnezeu le asculta rugaciunea lor cea curata.
Mi-aduc aminte ca odata, aprintii nostri plecasera la camp si m-au lasat acasa cu cei doi frati mai mici. Dintr-odata cerul s-a innegrit si a inceput o ploaie torentiala. “Ce vor face acum parintii nostril?”, am spus. “Cum vor putea veni acasa?” Cei doi fratiori au inceut sa planga. “Veniti sa-L rugam pe Hristos sa opreasca ploaia”, le-am spus. Am ingenunchiat toti trei in fata icoanelor si ne-am rugat. Iar dupa cateva minute, ploaia s-a oprit.
(…) Bucuriile copiilor sunt curate si se intiparesc in ei, miscandu-i foarte mult duhovniceste atunci cand cresc mari. Daca copiii traiesc duhovniceste, vor trai veseli si in aceasta viata, iar in cealalta se vor bucura vesnic langa Hristos.
Fragment din cartea “Cuvinte duhovnicesti. Viata de familie” de cuviosul Paisie Aghioritul, carte aparuta la editura Evanghelismos.
