Claudia Necula, psihoterapeut si educator prenatal, ne spune prin ce schimba emotionale trece o femeie in timpul sarcinii si ce poate face familia pentru a o sprijini in aceasta perioada.
Interviu cu Claudia Necula, psiholog, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
Adriana Titieni: Eu cred ca stam foarte prost la acest capitol – la constientizarea, de catre cei din jurul viitoarelor mamici, ca acestea trec prin schimbari emotionale. Care sunt acestea?
Claudia Necula: In ziua de azi, nasterea este hipermedicalizata, din pacate, iar nasterea este perceputa ca o adevarata trauma, amplificand temerile femeilor legate de cum vor face fata si cum vor “supravietui” nasterii. Aceasta perceptie este insa gresita, pentru ca nasterea este de fapt un lucru firesc, normal, fiziologic.
Din punctul de vedere al schimbarilor prin care trece o femeie in aceasta perioada, sarcina ar putea fi comparata cu perioada adolescentei. Si iata, vedem in jur cat accent se pune pe schimbarile care au loc in adolescenta si cat de importante sunt. La fel de importante sunt si schimbarile din timpul sarcinii. Daca in adolescenta fetita devine femeie, in sarcina femeia incepe sa devina mama, iar aceasta este o schimbare majora, mai ales pentru femeile care sunt la prima sarcina. Pentru ca oricat de multe informatii ar fi disponibile in jurul nostru despre ce se intampla in timpul sarcinii, o femeie nu va sti cu adevarat ce presupune asta si cum va fi ea ca persoana in aceasta perioada pana nu experimenteaza cu propriul corp.
Schimbarile emotionale din timpul sarcinii se datoreaza in primul rand constientizarii, de catre femeie, ca ea poate fi mama, poate procrea, poate concepe o noua viata. Aceste schimbari nu au neaparat legatura cu momentul in care o femeie afla ca este insarcinata. De multe ori, chiar in situatiile in care sarcina a fost dorita si planificata, emotiile o iau prin surprindere pe viitoarea mamica atunci cand ea constientizeaza ca “se intampla cu adevarat”.
Daca femeia este impacata cu ea insasi in momentul in care isi da seama ca poate si va deveni mama, atunci bazele dezvoltarii bebelusului si evolutia sarcinii vor fi sanatoase. Pe de alta parte, daca momentul constientizarii are loc pe un fond mai putin placut si mai putin acceptat de catre viitoare mama, atunci aceasta se poate confrunta cu anxietati, depresii, frici sau poate chiar refuza sa duca sarcina pana la capat.
Adriana Titieni: Prin ce schimbari trece mama, care sunt “semnalele de alarma”?
Claudia Necula: Pentru aproape toate femeile, perioadele critice ar fi in primul trimestru si spre finalul sarcinii, in ultimul trimestru. Primul trimestru este critic tocmai din cauza aparitiei acestei constientizari de care spuneam mai sus, iar in perioada aceasta ar fi bine ca viitoarea mamica sa fie inteleasa si acceptata in sentimentele ei contradictorii si in schimbarile de dispozitie care pot aparea, schimbari care au si o baza hormonala. Astfel, sotul sau partenerul si familia trebuie sa fie permisivi, sa o inteleaga in toate aceste modificari si schimabari emotionale. Dupa primul trimestru urmeaza o perioada de acalmie sufleteasca, dar cu cat se apropie perioada de final a sarcinii apar, treptat, mici frici legate de momentul nasterii.
Pe tot parcursul sarcinii, de obicei, mamicile trec printr-o stare de “transparenta psihica”, in sensul ca devin mult mai constiente de trairile si emotiile lor, intra in contact cu amintiri din copilaria lor si devin mai atente la relatia cu parintii lor. De aceea, viitoarea mama poate considera aceasta perioada un moment potrivit pentru a clarificare anumite conflicte cu parintii pe care poate nu le-a incheiat, dar pe care le poate solutiona acum.
Adriana Titieni: Ce ar fi nevoie sa faca familia pentru ca mama sa se simta in siguranta in aceasta perioada?
Claudia Necula: Familia ar putea sa o asculte cu mai multa atentie, sa incerce sa afle care ii sunt nevoile si sa i le inteleaga. Viitoarea mama are mai putina nevoie de sfaturi si mai multa nevoie de ascultare din partea familiei. Ea are nevoie sa se descarce, sa se detensioneze, sa spuna ce o preocupa, fara ca lucrurile pe care le spune sa fie considerate neinsemnate.
Pentru ea, temerile si gandurile din aceasta perioada au o importanta deosebita, iar daca e ascultata si persoanele din jur empatizeaza cu ea, atunci ii va fi mult mai usor sa se inteleaga pe ea insasi si sa poata depasi mai usor aceste momente.
Cu alte cuvinte, empatia ar trebui sa primeze intr-o familie care urmeaza sa treaca prin schimbarile produse de venirea pe lume a unui copil. De asemenea, mamica trebuie sa caute sa se inteleaga, sa-si accepte emotiile si sa nu lase nerezolvate anumite probleme care o macina pe parcursul sarcinii, pentru ca aceasta clarificare e importanta pentru dezvoltarea bebelusului cat timp e in burtica, dar si ulterior.
Daca vrei sa afli in fiecare saptamana ce mai e nou pe itsybitsy.ro, aboneaza-te la Newsletter.
