Sandplay, o abordare psihoterapeutica a sufletului

Pentru a crea ceea ce numim Sandplay (Jocul cu nisip), Dora Maria Kalff (1904-1990) a combinat principiile psihologiei jungiene, principii ale gandirii orientale si principiile Tehnicii Lumii a Margaretei Lowenfeld.

 

Initial folosita ca o tehnica de terapie non-verbala dedicata in special copiilor, a devenit atractiva si pentru parinti datorita rezultatelor spectaculoase si este in prezent folosita cu succes si in terapia adultilor, compensand unilateralitatea orientarii mentale predominante in civilizatia occidentala.

In terapia sandplay, i se pun la dispozitie pacientului, intr-o cutie cu nisip, figurine reprezentand oameni din toate tarile si de toate varstele, animale provenind de pe toate continentele, cladiri de toate felurile, copaci, garduri, masini, vapoare etc, din care el poate alcatui, complet liber, peisaje, situatii si imagini. Scenariul care prinde astfel forma are pentru cel care se joaca semnificatia unei trairi sufletesti care ii aduce atat lui, cat si terapeutului, informatii despre situatia lui interioara.

Nisipul si folosirea lui in sandplay-ul jungian pentru crearea de imagini sufletesti are legatura cu zone psihice extrem de profunde al caror simbolism nu este usor de descifrat. in Geneza, Dumnezeu ii spune lui Adam „in sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.” Geneza mai spune de asemenea ca omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.  

Lectura psihologiei dezvoltate de C.G. Jung a acestor pasaje este aceea ca dezvoltarea constiintei si desprinderea de inconstient (ridicarea din tarana) se obtin cu truda de-a lungul intregii vieti, si pana in momentul mortii si a intoarcerii in inconstienta, manifestarea imaginii divine din interiorul sufletului omenesc (este vorba despre crearea painii, care in sens euharistic este trupul lui Christos; in acest sens, Dumnezeu participa de asemenea la truda omului) pare sa fie sarcina si efortul de o viata a fiecarui individ.

In sandplay, lucrurile mai capata un sens suplimentar. Este ca si cum prin seria de imagini create in nisip in timpul unui proces terapeutic, pacientul incearca sa exprime imaginea perfecta, o imagine in nisip a lui Dumnezeu, care este ascunsa in sufletul fiecaruia, sau imaginea de neexprimat a sufletului insusi.  

In acelasi timp, figurinele reprezinta esenta obiectelor realitatii, un copac reprezinta esenta tuturor copacilor, prototipul ideii de copac, un om reprezinta prototipul omului, omul primordial. Este foarte emotionant momentul in care un pacient copil, dupa ce aranjeaza o imagine in nisip, incearca sa dea viata, sufland asupra figurinelor, si asupra nisipului, aidoma Creatorului.
Kahlil Gibran scrie in „Nisip si Spuma”:

„Mult am zacut in nisipul Egiptului, tacut si fara cunostinta de anotimpuri. Apoi soarele mi-a dat viata si m-am ridicat si am umblat pe malurile Nilului.Cintand zilele si visand noptile. Acum soarele ar vrea sa ma striveasca si sa zac din nou in nisipul Egiptului. Dar iata o nedeslusita minune ! Acelasi soare care m-a infiripat nu ma mai poate risipi. Tot in picioare sunt, si sigur pe picioare umblu inca pe malurile Nilului.” [page]

Scopul terapiei sandplay pare sa fie ridicarea constiintei din intunericul nediferentierii si inconstientei, accesul la cuvinte si posibilitatea de exprimare a vietii sufletesti, accesul la starea de a fi viu, autonom, de a canta si visa, de a infrunta tendintele care dizolva sau distrug viata si constiinta, de a ne putea mobiliza energia pentru atingerea scopurilor dezvoltarii personale.  

Atunci cand nivelul de anxietate cu care copilul ajunge in cabinet este mare, primul lucru care apare la inceputul terapiei in jocul copiilor si ii sperie deopotriva pe parinti si pe educatori este o lupta continua si dezordonata in care figurinele par ca lupta una impotriva celeilalte, sau imaginea unor case, orase sau figuri umane atacate de dinozauri sau dragoni. Este imaginea lumii primitive a senzatiilor, gandurilor si emotiilor fragmentate,bizare, cu care copilul se confrunta inca de dinainte de aparitia functiei integratoare a constiintei.  

Creierul fiecarui om este alcatuit din structuri ale creierului vechi, reptilian, la care se adauga etajul superior al creierului mamifer si structurile neocorticale recente care-l definesc pe Homo Sapiens, astfel incat in cabinetul de terapie sunt prezenti pentru tratament in acelasi moment crocodilul, calul si omul iar povestea dezvoltarii constiintei fiecarui copil repeta intreaga poveste a evolutiei constiintei. Acceptarea si metabolizarea de catre terapeut a agresivitatii primitive corespunzatoare imaginii dinozaurilor,   ofera copilului increderea ca va putea sa contina, sa stapaneasca si sa foloseasca in scop constructiv aceasta energie primitiva.  

In mod normal luptele sau distrugerile sunt insotite de miscari de reconstructie, iar taberele aflate in conflict sunt urmarite de figurine care sunt martori detasati, de multe ori figuri divine, de care se pot lega ulterior solutiile de depasire a conflictelor si care semnalizeaza aparitia unei constiinte globale, spirituale, mai largi in care blocajele de tip „ori, ori” fac loc comportamentelor de tip „si,si”.  

Este posibil in cazul copiilor retrasi sa existe sedinte de tatonare, in care copilul arata neincredere in sine si in terapeut, si exista retinere in a atinge nisipul sau figurinele. Apoi, ulterior creerii relatiei terapeutice de incredere, pot aparea sedinte in care nisipul este complet amestecat cu figurine, totul este rasturnat si haotic, sau cutia este invadata de o multitudine de figurine si obiecte care nu au nici o legatura unele cu altele, iar imaginea este numita de copil sfarsitul lumii. in multe din miturile creatiei, lumea a fost creata de un erou de origine divina, care invinge monstrul primordial, din al carui trup sectionat creaza diversele etaje ale lumii.

De aceea sedintele „dificile” pot fi privite ca lupta eroica a constiintei solare a copilului cu intunericul inconstientei si premerg de obicei sedintele in care copilul, extrem de calm, separa nisipul in doua jumatati, din care una devine cerul pe care sunt prezente figurine celeste (soare, luna, stele) sau separa nisipul care devine uscatul de fundul albastru al cutiei care reprezinta marea si repeta fara a sti Geneza lumii: „ Si Dumnezeu a zis: Sa se stranga la un loc apele si sa se arate uscatul.”  

Cartea Dorei Kalff, „Sandplay – O abordare psihoterapeutica a sufletului” poate fi comandata pe siteul www.asociatialapis.blogspot.com , in contravaloarea cartii fiind inclusa o sedinta gratuita de terapie prin jocul cu nisip sau o sedinta de consiliere pentru parinti.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

s