Intalnesc din ce in ce mai multe mamici in cautare de bone. Programele incarcate ale parintilor nu le mai permit acestora sa se ocupe in totalitate de copil si ii obliga sa caute ajutoare.
Criteriile dupa care ne alegem bona nu reprezinta obiectul articolului de fata, pentru ca vom vorbi despre acest lucru cu alta ocazie.
Acum vreau sa ma refer strict la relatia pe care o are micutul cu persoana pe care noi am angajat-o. E adevarat ca am supus-o la mai multe probe, i-am pus intrebari dintre cele mai neobisnuite – cunosc o persoana care a facut un chestionar cu intrebari pentru viitoarea bona, in care intreba, printre altele, care e culoarea ei preferata – dorind sa ne asiguram ca e o persoana serioasa, de incredere. Acesta e testul teoretic pe care multe doamne il trec. Proba de foc o reprezinta insa practica, intalnirea cu copilul. Indiferent de varsta pe care o are cel mic, reactia lui la contactul cu noua venita ne va spune multe despre cum vor decurge lucrurile.
“Dupa multe cautari, am reusit sa gasesc o doamna care sa corespunda tuturor cerintelor mele. Eram foarte incantata si abia asteptam sa o vad la lucru. Surpriza insa a venit de unde nu ma asteptam. Copilul meu in varsta de un an… cum a vazut-o pe bona, a inceput sa planga, a refuzat sa stea la ea in brate si nu l-am mai linistit pana cand doamna nu a iesit din camera”, scria Andreea la „Clubul parintilor isteti” despre experienta sa. O astfel de reactie trebuie sa ne dea de gandit. E adevarat ca am gasit cu greu persoana pe care s-o consideram potrivita sa ne ajute la cresterea copilului, dar daca acesta nu o place, nu mai este nimic de facut. Oare nu ni s-a intamplat si noua sa intalnim pentru prima data in viata o persoana si sa ne fie antipatica, pur si simplu? Imaginati-va cum ar fi sa traim in casa cu o astfel de persoana, opt ore pe zi? Cam asa se intampla si cu micutii care resping bona de la prima intalnire. Psihologii ne sfatuiesc sa nu ne incapatanam sa tinem acea persoana doar pentru ca ne-a placut noua. Trebuie tinut cont in primul rand de sentimentele copilului. Doar in cazul in care micutul are aceeasi reactie la mai multe bone pe care le aducem in casa, e momentul sa schimbam tactica, pentru ca problema e la el. E posibil sa se manifeste asa ca sa ne faca pe noi sa-ntelegem ca el nu vrea sa fie ingrijit de o alta persoana, ci doar de mama sa. Si atunci intervine calitatea noastra de parinti isteti pentru a realiza reconcilierea.
Odata acceptata noua bona, asa cum ea trebuie sa respecte niste reguli pe care i le-am adus la cunostinta, si copilul va avea un anumit tip de comportament fata de ea. In functie de varsta celui mic, ii vom explica exact cum trebuie sa se comporte si ce nu are voie sa spuna sau sa faca.
“Am intalnit in parc un copil venit cu bona. Anca, fetita mea de sase ani, se juca cu el. La un moment dat, mingea lor a zburat mai departe de locul in care se aflau, iar cel mic – cred ca era de-o varsta cu a mea – i-a spus bonei pe un ton poruncitor „Du-te sa iei mingea!”. Bona s-a dus, n-a zis nimic, iar eu l-am intrebat de ce nu s-a dus el s-o ia. Raspunsul m-a lasat fara replica „De-asta a angajat-o mami!”[page]
Va dati seama din povestea de mai sus a Silviei, ca acel baietel de sase ani are fata de bona atitudinea pe care o are de fapt mama lui. Copilul nu are nicio vina. De aceea ma gandesc ca e important sa stim noi insine sa ne comportam cu persoana pe care am angajat-o, ca mai apoi sa ne invatam si copiii. Cel mic este de preferat sa cunoasca exact care sunt regulile unui comportament civilizat fata de bona. Aceasta este o persoana care presteaza niste servicii pentru care este platita asa cum parintii se duc la serviciu si au salarii. Este important sa-i invatam sa respecte aceste persoane, cu atat mai mult cu cat ele au grija ca micutului sa-i fie bine. In lipsa parintilor, copilul trebuie sa asculte de bona, sa-i vorbeasca frumos si civilizat, sa nu uite sa spuna „te rog” sau „multumesc”. Cand parintii sunt acasa, si atitudinea acestora trebuie sa fie una prietenoasa, sa aiba un comportament si un limbaj civilizat fata de bona. Puterea exemplului este foarte importanta pentru copil. Daca avem ceva de reprosat bonei, nu o vom face in fata copilului si in niciun caz cu vocea ridicata.
“Ma numesc Ioana, am o fetita de trei ani pe nume Carla si i-am gasit o bona foarte priceputa, harnica si iubitoare. Problema este ca fetita mea s-a atasat prea mult de ea: cand pleaca, aia mica plange, cand vine, fetita sta doar la ea in brate. Ma intreb daca este normal asa sau sunt eu putin geloasa?“ – iata cum isi deschidea inima o mamica din „Clubul parintilor isteti”. O astfel de legatura este de apreciat atunci cand exista si n-avem de ce sa ne facem probleme. Pentru copil, mama va ramane mama, indiferent cat de mult s-a atasat de bona. Insa singurul lucru pe care este bine sa-l lamurim de la inceput este cine face regulile in casa. Bona nu va prelua atributele mamei si nu-i va submina autoritatea in fata copilului. Programul lui va fi stabilit de parinti, persoana angajata fiind doar cea care are grija ca cel mic sa-l respecte. Acelasi lucru se va intampla si cu meniul copilului sau cu medicamentele, in cazul in care e bolnav. Mama decide ce trebuie sa manance, ce medicamente trebuie sa ia si care sunt orele potrivite.
“Bona mea a inceput sa-mi spuna de la un timp ca nu e de acord cu felul in care imi hranesc copilul. Ca ea e femeie in varsta, a crescut doi copii si stie cum trebuie procedat. La inceput n-am spus nimic, dar cu timpul a inceput sa ma deranjeze aceasta atitudine a ei. Eu n-am luat pe cineva care sa-mi dea lectii si sa ma invete sa-mi cresc copilul” – imi marturisea indignata Maria, intr-un mail trimis la emisiunea „Clubul parintilor isteti”.
In momentul interviului, orice persoana dornica sa lucreze ca bona se straduieste sa faca o impresie cat mai buna. In timpul serviciului insa… i se dezvaluie adevaratul caracter. Totul tine pana la urma de gradul de toleranta de care dau dovada ambele parti si de intelegerea initiala. Bona ideala, daca ea exista, este aceea care stie unde incepe rolul ei si unde se termina, isi cunoaste atributiile si ne poate ajuta atunci cand avem mai multa nevoie. Daca toate aceste conditii sunt indeplinite, sunt convinsa ca toata lumea va fi fericita: bona – ca a gasit o familie serioasa care o respecta si o apreciaza la adevarata ei valoare, familia – pentru ca are un ajutor de nadejde si, cel mai important, copilul. Pana la urma, totul se rezuma la el: daca este ingrijit cum se cuvine si iubit inseamna ca am gasit formula castigatoare. Ceea ce va doresc din suflet!
