Diminetile sunt un adevarat razboi la mine acasa. Ne luptam pentru orice! Am incercat sa raman calma, dar nici asa nu prea ne intelegem… AJUTOR!
Diminetile sunt dificile pentru ca nevoile parintilor (de a ajunge la timp, de a se aranja si a fi organizati) intra adesea in conflict cu nevoile copiilor (de a trai clipa, de a fi curiosi si de a se distra). In plus, multi copii mici se descurca greu in perioadele de tranzitie. E dificil sa treaca de la un lucru la altul, chiar daca urmatoarea activitate este una foarte placuta, de exemplu sa iasa la o inghetata! Ramaneti pe pozitie si incercati cateva dintre urmatoarele trucuri!
Reactii imediate
– Aratati ca intelegeti sentimentele copilului; copiii colaboreaza, de obicei, mai bine cand se simt intelesi. „Jared, vad ca esti foarte suparat ca trebuie sa plecam acum, cand te uiti la emisiunea ta favorita. Uite, o sa inregistram restul emisiunii pe caseta si o vedem cand ne intoarcem.”
– Descrieti ce trebuie sa faceti in cuvinte ferme si simple. Spuneti „Dintii!” in loc de: „De cate ori sa-ti spun sa te speli pe dinti?”
– Puneti-i pe copii sa se imbrace la baie. Atentia lor e usor distrasa de ceilalti frati, de jucarii si de televizor.
– Puneti o muzica „antrenanta”, de exemplu un mars, in fiecare dimineata, ca sa-i faceti pe toti sa se miste mai repede. Sau recurgeti la melodii calmante, daca cel mic trebuie sa se miste mai incet. 5. Cum se numeste povestea in care doi frati gasesc o casuta din turta dulce?
– Cu o noapte inainte, lasati-l pe copil sa-si aleaga o jucarioara preferata. Dimineata, de indata ce toata lumea e gata sa iasa din casa, dati-i jucaria ca sa se joace cu ea in masina.
– Incercati sa va faceti timp in fiecare dimineata pentru cateva minute de dragaleli cu cel mic sau de cantat ori citit o poveste, ca sa incepeti dimineata fara stres. (Nu e usor de facut, dar merita efortul.)
Aveti nevoie si de alte idei salvatoare? Iata-le.
[page]
Explicati cu minimum de cuvinte actiunea dorita.
■ Cand Anna, o mama cu servici, i-a explicat cu lux de amanunte baiatului ei de ce era imposibil sa intarzie la o intalnire importanta cu seful, acesta i-a raspuns: „Nu-mi pasa. Pe mine nu ma intereseaza!” Data urmatoare, mama l-a facut pe baiat sa asculte printr-o fraza scurta, care facea referire la lumea lui: „Mancarea e gata! Hai la masa!”
Recurgeti la umor pentru a-i face pe copii sa va asculte. Vorbiti la obiect.
■ Gail a fost uimita sa vada cat de repede au ascultat-o copiii cand le-a vorbit pe tonuri care mai de care mai haioase. Au „prins” in special afirmatii concrete si glumete de genul: „Scoate-ti capul din camasa ca o broasca testoasa”, si mai putin afirmatii generale si inflamate ca: „Hai, imbracati-va imediat… e foarte tarziu!”
Puteti obtine colaborarea copilului daca faceti apel la simturile vizual, tactil si auditiv. Aplecati-va la nivelul lui si cuprindeti-i umerii inainte de a vorbi; aveti mari sanse sa va asculte de prima data.
Folositi fantezia si jocul pentru a-i face pe copii sa va asculte. Relaxati-va… distrati-va… poate vi se pare o prostie, dar puteti obtine rezultate foarte bune.
■ Vera isi aminteste: „A fost uimitor sa vad cate lucruri erau in stare sa faca pustii mei pentru cizmele «vorbitoare»: «Pune-ti piciorusele tale calde la mine in burtica… mmm, ce bine!»”
Oferiti o „surpriza” imediat dupa ce copilul si-a facut treaba. Nu e nevoie sa fie ceva deosebit. De obicei, e suficient daca voi o numiti „surpriza”.
■ „Dupa ce va imbracati, cautam o surpriza pe drumul spre masina”, a spus o mama creativa. Pe urma, a adunat entuziasta cateva frumoase frunze de toamna pentru fiecare copil. „Ia uitati-va, copii! Nu-i asa ca sunt minunate?” a strigat ea. „Hai sa le luam si sa le aratam doamnei educatoare.”
Evitati sa porniti un conflict punand intrebari la care nu se poate raspunde cu „NU!”.
■ Bruno, care avea un program extrem de incarcat, i-a spus baiatului sau de numai doi anisori: „Trebuie sa ne imbracam.” Invatase ca daca intreaba: „Gata, ne imbracam?”, nu auzea decat un „NU!” rasunator de la copil.
Ca sa grabiti lucrurile, oferiti copilului doar doua variante. Intrebarile deschise au de multe ori ca rezultat priviri nedumerite sau replici de genul „Nu stiu.”
■ Elsa a intrebat-o pe fata ei: „Ce pantaloni iei astazi, rosii sau albastri?” Mama descoperise ca era mai bine asa decat sa intrebe: „Cu ce vrei sa te imbraci azi?”
Din cand in cand, puteti sa va ajutati copilul sa se imbrace, chiar daca este perfect capabil sa se imbrace singur. Cand toata lumea e pe fuga, nu e deloc momentul potrivit sa il invatati sa fie independent.
■ Intr-o dimineata in care toata lumea se misca incet, Jerry i-a spus fiului sau: „Uite, iti pun eu soseta dreapta si tu ti-o pui pe cea stanga. Asta numesc eu colaborare!”
Retrageti-va cateva minute daca se anunta o lupta de putere.
Si nu uitati! Adultii simt nevoia de a ajunge la timp, dar copiii urasc sa fie grabiti. Si nici nu trebuie sa-i zoriti: putina creativitate si un pic de pregatire in avans pot ajuta pe toata lumea sa porneasca ziua cu dreptul.
Fragment din cartea „Ghid de buzunar pentru parinti”, in curs de aparitie la editura Curtea Veche (www.curteaveche.ro)
