A trecut ceva timp de cand nu am mai aruncat un cearsaf peste biblioteca din sufragerie si nu am mai facut floricele in tigaie.
Proiectorul care rula diafilme imi umplea serile de farmec, ma simteam ca in propriul cinematograf. Un cinematograf fara sunet, cu intrare libera si cu patura pe picioare.
Ghemuitul pe canapea se mai practica si acum, desigur, in compania video-proiectoarelor. Animatiile hollywoodiene ii entuziasmeaza pe copii si pe adulti prin precizia grafica si actiunea amuzanta, care merge mana in mana cu coloana sonora. Singurul aspect mai putin imbucurator este ca povestile romanesti, basme sau poezii, intra intr-un con de umbra.
[imagelink=”2202″]
Diafilmele romanesti s-au facut cu migala si implicau mai multe tipuri de artisti: de la actori si regizori, la ilustratori si caricaturisti. Ion Popescu-Gopo este cel mai aclamat artist roman in arta animatiei. El este creatorul personajului “omuletul lui Gopo”, cu care a castigat in 1957 marele premiu la Cannes, in productia “Scurta istorie”. Astfel a dat nastere unui proces anti-disney: deoarece americanii nu puteau fi intrecuti la precizia si calitatea imaginilor, subiectul povestilor a fost punctul forte al lui Ion Popescu-Gopo.
Pentru nostalgici am gasit diafilme inregistrate. Poate nu mai au acelasi farmec in afara vechiului proiector, insa cu siguranta vei zambi privindu-le si vei vrea sa le impartasesti copiilor.
„Scurta istorie” (regizat, produs si desenat de Ion Popescu-Gopo)
„Capra cu trei iezi” (adaptare dupa povestea lui Ion Creanga)
„Zdreanta” (adaptare dupa poezia lui Tudor Arghezi)
