Inca din copilarie ne ,,luptam'' sau ne aliem cu ceilati din diverse motive: dorim sa ne jucam cu jucaria altui copil, vrem sa fim primii in leagan, ne dorim sa organizam jocul, stabilind reguli si alegandu-ne partenerii de echipa. Mai tarziu apare dorinta de afirmare, de recunoastere a meritelor personale si de a ne simti mai bine. De aceea, punem in valoare atitudini si comportamente pro sau antisociale.
Comportamentele prosociale sunt acele reactii ale indivizilor care-i ajuta pe ceilalti, fara a astepta o recompensa sau un beneficiu.
De ce ajutam?
– din dorinta ca si ceilati sa se comporte in acelas mod cu noi;
– din responsabilitate – ne simtim bine atunci cand ii ajutam sau ii sprijinim moral sau fizic pe membrii familiei, pe prieteni ori colegi;
– ajutam din instinct – s-a constatat ca oamenii au o predispozitie biologica in a-i ajuta pe ceilalti;
– din imitatie – copiii, daca au modele (parinti, frati, bunici, educatori) care manifesta comportamente pozitive/ de ajutorare, vor reactiona in acelasi mod. Acesta este un comportament invatat si nu innascut.
– ne oferim ajutorul pentru confortul nostru psihic – pe baza experientei, oamenii au constat ca un comportament antisocial implica o mare investitie din partea lor si mai putine satisfactii. Consumam timp, bani, stres, uzura psihica si fizica, iar toate acestea ne afecteaza intreaga activitate, chiar daca nu are legatura cu persoana ori situatia pentru care am investit un comportament negativ.
Cand ajutam?
– in situatii de pericol ori de urgenta;
– cel mai des, in absenta altor persoane: ajutam rapid cand suntem doar noi pusi in situatia critica, decat atunci cand mai sunt si alte persoane in jur, deoarece apare ca reactie de a miza pe faptul ca or sa intervina si ceilalti, iar responsabilitatea ta este redusa. Asa cum spune o vorba din popor ,,copilul ramane cu buricul netaiat “ atunci cand in preama lui sunt mai multe persoane care isi dau cu parerea, dar niciuna nu actioneaza propriu-zis.
– ajutam in functie de starea de sanatate – manifestam un comportament de ajutorare atunci cand nu suntem nervosi, tensionati, nu suntem coplesiti de responsabilitati ori probleme/ necazuri;
– in functie de priceperi, aptitudini, cunostinte despre domeniul in care este nevoie de ajutor – esti medic, acorzi rapid ajutor unei persoane care este mplicata intr-un accident, esti mamica – dai sfaturi ori intervii in parc atunci cand copilul altei mamici s-a inecat cu un covrig.
Cine nu ajuta?
Exista insa si persoane care nu isi ofera ajutorul, care prefera sa stea deoparte si sa observe. Acestea fie nu au incredere in ,,fortele proprii”, au o stima de sine scazuta, nu au avut modele de persoane cu comportamente de ajutorare ori isi doresc sa se apere, preferand sa nu intervina, de frica repercusiunilor. De exemplu – ajuta o persoana careia i s-a facut rau si a lesinat, apoi este cercetat pentru furtul portofelului acestuia, ori ajuta membrii ai familiei, iar acestia il consoidera o persoana slaba, incercand sa-l manipuleze ulterior, simuland ca au nevoie de ajutor din nou. Aceasta este tot o reactie de aparare la frustrare, in urma unei experiente neplacute.
Comportamentele antisociale intra in sfera delincventei si infractionalitatii. Acestea apar atunci cand inca din copilarie copilului i se tolereaza agresiunile fizice sau verbale adresate celorlalti, irascibilitatea, isteria, minciuna, furtul.
Nu este ingrijorator daca un copil de 3 ani a luat o jucarie de la gradinita, fara a-i spune educatoarei- este doar o dorinta de a avea acea jucarie la el acasa, pentru a o explora. Daca a doua zi parintele il convinge pe micut s-o aduca inapoi, ,,cazul” este rezolvat. Apare insa ingrijorarea si este nevoie de interventia stricta a parintilor ori apelarea la o persoana specializata in cazul in care un scolar vine acasa cu diverse obiecte, care nu ii apartin, dar sustine ca i-au foat oferite de colegi ori prieteni.
Incalcarea normei penale de catre minor nu se produce niciodata spontan, ci are la baza un intreg parcurs social, psihologic si biologic in ceea ce priveste conduita minorului, dar si conditiile de viata ale acestuia.
Exista copii care recurg la agresivitate ori violenta, din dorinta de a se razbuna pe ceilalti pentru bataile sau jignirile permanente primite de la parinti, frati ori bunici, ori au fost invatati sa raspunda cu agresivitate atunci cand nu au obtinut ceea isi doreau – ,,Daca nu vrea sa te lase in balansoar, il impinge si te urci!”
Asadar ajutam din dorinta de a fi tratati in acelasi mod si suntem impotriva celorlalti, ripostand atunci cand acestia nu ne raspund cu un comportament prosocial ori am fost inconjurati de persoane agresive, violente, cu diverse preocupari infractionale.
Ce-ar fi daca am tine cont de proverbul urmator: ,, Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”
