Stii deja ca povestea despre padurile si lacurile care raman pustii toamna, dupa ce pleaca pasarile calatoare in tarile calde e doar atat: o poveste. Sau, in orice caz, e doar o bucata din realitate, pentru ca exista o multime de pasari care raman peste iarna la noi in tara.
Livia Gyongyosi, membru SOR Bucuresti si voluntar SOR, ne-a povestit ca, asa cum sunt pasari care pleaca de la noi spre alte tari calde, asa vin altele la noi in tara pentru a-si petrece iarna, care aici e mult mai blanda decat „acasa” la ele. E vorba de pasari care traiesc in nordul Europei, unde iernile sunt mult mai grele si mancarea mai putina. Destinatia calatoriei lor nu este celebra Africa, se considera multumite sa-si petreaca iarna in Romania, pe care o considera o tara calda. Iar noi suntem foarte norocosi sa avem o multime de astfel de musafiri.
De fapt, pasarile isi schimba locul cand vine frigul nu pentru ca n-au calorifere in cuiburi, cizme imblanite sau haine de iarna in care sa se infofoleasca. Daca tot a venit vorba, nimic din ce poti gasi pe umerasele si rafturile magazinelor nu se compara cu „echipamentul” pasarilor: puf calduros si pene de contur care sa tina caldura aproape de corp si care izoleaza excelent in conditii de ploaie si vant.
Citeste si: Pasari care isi fac provizii pentru iarna
Pasarile nu au o problema cu frigul, cata vreme au destula hrana. Cand hrana se imputineaza: dispar insectele, se termina fructele si semintele, pamantul e inghetat sau acoperit de zapada, e timpul pentru pasari sa gaseasca solutii. Fara hrana, care sa le dea energie, frigul devine intr-adevar o problema.
Iar noi, birdwatcherii, adica oamenii care sunt atenti la pasari, le observa si incearca sa le identifice, abia asteptam sa se mobilizeze si sa o porneasca spre noi! Uite cateva pasari mai speciale care apar iarna in Romania:
Gasca cu gat rosu
Este cea mai mica specie de gasca de la noi (are cam un kilogram si jumatate) si ca sa o vezi in natura, ar trebui sa folosesti o luneta sau un binoclu. Ierneaza in sudul Romaniei, asa ca daca faci o plimbare prin Dobrogea, fii atent la stolurile de gaste de pe campuri. Opreste, dar nu te apropia de ele, pentru ca gastele sunt foarte sensibile cand vad oameni, se vor speria si vor zbura. Cel mai bine este sa scoti binoclul sau luneta si sa fii atent la detaliile care diferentiaza pasarile: marime, forma si culoarea ciocului, modelul si culorile penelor. Printre garlitele mari, cele mai des intalnite, poti gasi gaste cu gat rosu, garlite mici (dar iti trebuie muuult antrenament ca sa le distingi), lebede de iarna si lebede mici.
Daca pasarile te simt si zboara, pierd din energia acumulata, iar cand vor intalni un pradator adevarat, le va fi mai greu sa scape cu viata. De aceea e important ca pasarile sa nu fie deranjate, oricat de mult iti doresti sa le observi mai de aproape sau sa faci o fotografie mai buna cu ele.
Ca sa ajunga in Romania, gasca cu gat rosu face o calatorie de mii de kilometri, din nordul Rusiei pana pe coasta Marii Negre. Toata iarna se hraneste si acumuleaza grasime, ca sa poata rezista pe drum inapoi. Mananca boabe de porumb ramase pe campuri si fire de grau nou.
Primavara trebuie sa ajunga din nou in Siberia, unde va cuibari. Pentru ca acolo e foarte frig, pasarea-mama nu coboara de pe cuib timp de 25 de zile, ca sa nu se crape ouale, asa ca e foarte important sa ajunga in Siberia sanatoasa si puternica. Gascanul are in tot acest timp rolul de paznic. Gastele cu gat rosu au si o strategie foarte isteata de aparare: isi fac cuib aproape de cuiburile pasarilor de prada, cum e soimul calator. De ce? Pentru ca vulpilor polare nu le va fi usor sa scape vigilentei rapitorilor, asa ca si puii gastelor vor fi mai in siguranta.
Gasca cu gat rosu este foarte frumoasa, cu pene negre, rosii si albe, dar este si una dintre speciile care ar putea sa dispara, daca nu avem grija. Biologii din mai multe tari se ocupa deja de asta. Ca sa afle mai multe despre gasca cu gat rosu, au pus transmitatoare si inele de identificare pe unele dintre pasari. Asa stiu mereu pe unde trec ele, unde cuibaresc, care sunt lucrurile care le fac probleme. Informatiile adunate le folosesc ca sa ajute pasarile sa aiba conditii mai bune de viata.
Cinteza de iarna
Si ea vine la noi tot din nord, din Rusia si Peninsula Scandinava. Sunt pasari foarte colorate, dar in mod ciudat, asta le ajuta sa se ascunda si mai bine. Atat de bine, incat uneori nu le vezi pana nu pui binoclul la ochi. Abia atunci incepi sa observi cum covorul de frunze se misca. Printre cintezele pe care le vezi in tot timpul anului la noi, uneori vei descoperi si cinteze de iarna. Cele de iarna au penele cu alb, negru, portocaliu si gri.
Sunt ani in care le poti urmari din noiembrie si pana la inceputul lui aprilie, nu toate se grabesc sa se intoarca la locul de cuibarit. Iarna se aduna in stoluri si, daca ai noroc, poti sa vezi chiar cateva sute de cinteze de iarna in acelasi loc.
Cufundarii
Sunt multe feluri de cufundari, dar la noi nu cuibareste nici macar unul. Norocul nostru ca iarna mai apar cativa pe lacuri si pe rauri. Uneori, poti sa-i vezi ani la rand in acelasi loc, pentru ca le-au placut conditiile. Asa se intampla pe Lacul Morii din Bucuresti. Desi lacul are malurile betonate, este inconjurat de blocuri inalte si se afla intr-un oras mereu galagios si aglomerat, in fiecare iarna apar aici cativa cufundari polari si unul sau doi cufundari mici.
Luna trecuta, lacul a primit un musafir mai special – un cufundar mare, primul de felul lui observat in Bucuresti. Inainte de asta, cufundarul mare a mai fost vazut in Romania doar de patru ori in ultimii 16 ani.
Ce le atrage pe pasari aici? Pestele si alte bunatati pe care cufundarul le scoate din adancul apelor. E foarte bine construit pentru scufundari, iar picioarele puse in partea din spate a corpului functioneaza ca niste labe de scafandru. Se poate scufunda pana la 30 de metri adancime si poate ramane sub apa chiar si doua minute. Ciocul ascutit il ajuta pe cufundar sa prinda repede prada. Lacul Morii e destul de mare ca pasarea sa aiba liniste si sa nu fie deranjata de zgomotul si forfota din oras.
Iarna penele cufundarilor nu sunt prea spectaculoase: gri inchis, aproape negru, cu putin alb si un model discret de striuri sau solzisori pe penele de pe gat sau de pe spate. Dar este super interesant, de exemplu, sa auzi un cufundar polar cantand, ca aici.
Articol realizat de Livia Gyongyosi, membru SOR Bucuresti si voluntar SOR.
