”O minte sănătoasă într-un corp sănătos!” Dezideratul care stă la căpătâiul dorinței de bunăstare, de bine, de sănătate al fiecăruia dintre noi. Pentru îndeplinirea lui, însă, este nevoie să avem grijă întâi de minte și creier. Iar unul dintre elementele vitale pentru o bună funcționare a minții și a trupului nostru este somnul. El este cel care reușește să învârtă cheița mecanismului ce ne face să fim vioi, plini de viață, activi și concentrați.
Cum ne influențează viața și mai presus de toate, cum reușim să controlăm instalarea unui somn profund, de calitate, care să ne facă puternici, în stare să ne ajute să ne folosim la maximum abilitățile fizice și intelectuale, ne spune Dr. Drd. Psih. Costin Dămășaru, fondator al centrului Veruvis & Veruvis Kids și invitatul psihologului Gabrielei Maalouf în cadrul podcastului NeuroXplorers, secretele creierului tău, găzduit de Itsy Bitsy.
Nu mai este niciun secret: modul în care te simți în timp ce ești treaz depinde în mare parte de ceea ce se petrece în timp ce dormi. Se întâmplă adesea, ca fie și după un somn lung, de peste 8 ore, organismul nostru să se simtă încă obosit, iar mintea să nu aibă agerimea cu care obișnuiam să realizăm sarcinile pe care ni le propuneam de-a lungul zilei.
V-ați întrebat vreodată ce factori impiedică ca starea de bine să se instaleze și mintea să ne fie limpede?
Ei bine, în timpul somnului, corpul nostru lucrează pentru a susține funcționarea corectă a creierului și pentru a menține sănătatea fizică. Somnul are mai multe etape, însă cea în care intră în stare profundă este cea mai importantă. Vitală, uneori. Creierul are nevoie de minimum 45 de minute de somn, ca să poată elimina informațiile care nu îi mai sunt de folos, irelevante.
”Dacă nu stăm minim 45 de minute în somn profund, creierul ajunge să se împrumute de energia din viitor, de peste zi, pentru a putea face față informației acumulate, ca să poată gestiona această disfuncție. Așadar, noaptea, organismul, în loc să se încarce, se descarcă. Efectul: dimineața te trezești mai obosit decât atunci când te-ai culcat. Calitatea somnului a fost una foarte slabă. Creierul nu s-a încărcat și nu poate să gestioneze cu succes activitățile de peste zi”, explică Dr. Drd. Psih. Costin Dămășaru.
La copii și adolescenți, somnul ajută, de asemenea, la susținerea creșterii și dezvoltării. Un somn inadecvat de-a lungul timpului poate, pe termen lung, crește riscul de probleme cronice. De asemenea, poate afecta cât de bine gândiți, reacționați, lucrați, învățați și vă înțelegeți cu ceilalți. Ba mai mult, lipsa unui somn de calitate poate să influențeze, în timp, inima și sistemul circulator, metabolismul, sistemul respirator și sistemul imunitar.
Ce putem face pentru a ajuta organismul să intre în somn profund?
- Eliminăm device-urile cu o oră înainte de culcare!
Lumina albastră, pe care acestea o emană, nu face decât să ne păcălească creierul, transmițându-i mesaje greșite cum că încă este zi, astfel, organismul nostru nu secretă malatonina necesară în procesul de instalare a somnului. În lipsa ei, creierul rămâne treaz. Iar cel mai bun somn este cel natural, nu cel indus chimic, care nu are nici pe departe aceeași putere de regenare și de curățare.
- Ne rugăm sau facem meditație!
Viteza Delta este prima viteză din cele 5 și este responsabilă cu ajungerea creierului în ”deep sleep” sau ”somn adânc”. Rugăciunea sau meditația sunt instrumentele cele mai bune pentru a putea scădea viteza în care a intrat creierul. De-a lungul zilei, creierul lucrează, câteodată, într-un ritm amețitor. Asemnenea unei locomotive, care trage toată fiinta noastră după el.
”Dacă nu ai un ritual eficient înainte să adormi, nu ai cum să ajungi atât de repede în viteza 1, tu aflându-te în viteza a patra. Și-atunci, e nevoie să comunici cu creierul, să începi să-l pregătești să încetinească ritmul, să intre în starea de liniștire. Schimbătorul de viteză la noi este: lăsăm telefonul deoparte, bem un ceai, purtăm conversații relaxante cu membrii familiei. Așa ajungi să treci în starea alfa, de relaxare, te rogi, ajungi în viteza a doua, de relaxare pasivă, te culci și apoi creierul, singur, ajunge în viteza întâi, de somn profund”, ne explica dr. Cost Dămășaru. Pași simpli, la îndemâna oricum, care însă, ajung să ne schimbe complet modul de funcționare. Iar ca părinți, avem datoria să transmitem copiilor, înca de când sunt mici, modalități clare, precise, prin care pot să își sporească calitatea vieții, prin care pot să ajungă să-și cunoască propriul corp și propria minte.
3. Antrenamentul neuronal prin metoda Veruvis
Pornind de la evaluarea individuală a peste 10.000 de creiere, Dr. Psih. Drd. Costin Dămășaru a dezvoltat metoda de antrenament neuronal Veruvis ce identifică și acționează non-invaziv asupra rețelelor neuronale existente, cu scopul de a le optimiza. Optimizarea neuronală poate avea diferite obiective, de la reglarea somnului și creșterea performanței neuronale, până la rezolvarea unor disfuncții precum depresia, anxietarea, ADHD sau tulburările de spectru autist.
Află mai multe despre importanța somnului urmărind un nou episod NeuroXplorers:
Inteligența emoțională, mecanismul ce trebuie asimilat și dezvoltat
Visăm pentru ei să aibă o viață liniștită, plină de realizări, în care să fie fericiți. Toate acestea însă, ajung să nu mai aibă nici o valoare, dacă nu sunt obținute prin propriile forțe, prin propria lor muncă și efort. Sarcina noastră este să le oferim condițiile și pârghiile necesare, prin care pot să-și clădească propria viață. Ascultarea activă, empatia, echilibrul, încrederea în sine sunt abilitățile pe care trebuie să-i ajutăm să și le dezvolte. Altfel spus, trebuie să-i sprijinim să-și dezvolte inteligența emoțională. Ea reprezintă capacitatea creierului copilului de a putea înțelege și gestiona propriile emoții, dar și pe ale celorlalți, de a eticheta corect și de a a se adapta mediilor diferite de viață.
”Acum vreo 2 ani de zile, a venit un tată cu fetița sa, pentru augmentarea performanței. La un moment dat, fetița i-a spus tatălui: ”vreau jucăria aceea!” și a arătat către obiectul cu care se juca, liniștit, un băiețel. Fără să stea pe gânduri, tatăl a luat jucăria din mâinile copilului, ignorând plânsetele celui mic. Am intervenit, dezaprobând comportamentul părintelui. Răspunsul lui a venit prompt: ”Cât costă jucăria? Totul este de vânzare!” Iată un tip de reacție, de comportament care mi-a oferit imediat răspunsul la întrebarea: de ce venise aceea fetița la noi?. Copila fusese crescută în așa fel încât să creadă că totul în jurul ei este de vânzare, că toți sunt sclavii ei. Ceea ce îi lipsea era inteligența emoțională”, povestește Costin Dămășaru, exemplificând efectele unui comportament în care copilul nu este lăsat să se descurce singur, să-și întemeieze relații sociale importante, să-și construiască strategii benefice, care să respecte însă, regulile sociale.
Inteligența emoțioanală are și rădăcini genetice, dar se și învață, se dobândește de la părinți
Ei sunt cei care îi condiționează creierul, îi șlefuiesc mintea copilului, astfel încât să poată să își atingă obiectivele într-un mod elegant, sofisticat și nu prin ”vreau” sau ”adu-mi”. Atitudine păguboasă, de altfel, care nu face decât să împiedice neuronii să se pună în mișcare, să nu se creeze conexiuni, care ar fi putut să ducă la împlinirea obiectivului propus, într-un mod corect și benefic pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.
”Îi dau copilului meu tot ce n-am avut eu” sau ”nu îi ofer nimic, îl las pe el să se descurce singur, ca să se învețe de mic?
Două extreme, nici una însă potrivită pentru un parcurs sănătos al copilului. Soluția de care avem nevoie este calea de mijloc. Important este să îi învățăm pe copiii noștri cum să-și genereze singur strategiile pentru a obține ceea ce-și doresc. Să-i învățăm cum să-și foloseasca mintea, emoțiile, ce sunt mesageri din subconstient, pentru a putea înțelege modalitatea prin care să se adapteze la normalitate, respectând în același timp, regulile de conviețuire socială.
”Fetița despre care vă povesteam nu știa că există o cale ușoară și corectă de a rezolva problema. Putea, simplu, să-i ceară băiețelui să se joace împreună. În felul acesta, demonstra că a deprins abilitățile de a se integra in colectivitate și de a dezvolta relații personale semnificative. Ori fetiței tocmai aceste lucruri îi lipseau. Altfel spus, nu avea dezoltată inteligența emotională. Tatăl ei, prin comportamentul său, a privat-o de lucruri esențiale în buna ei dezvoltare cognitivă și emoțională: de a înțelege regulile și de a le respecta, de a construi relații, de a fi empatic. Creierul ei nu înțelegea că a greșit. În mintea ei, toți ceilalți erau vinovați, pentru că acestea fuseseră comportamentele transmise în familie. Și așa copilul ajunge să fie marginalizat, izolat, să nu știe cum să gestioneze situații diverse. Nu va avea înteligența emoțională necesară să poată înțelege contextul, să se poată apropia de ceilalți copii, să își atingă obiectivele într-un mod etic, fără să-i rănească pe ceilalalți”, explică fondatorul Veruvis Kids.
Află mai multe despre dezvoltarea inteligenței emoționalei urmărind cel de-al patrulea episod NeuroXplorers:
Copiii au o capacitate extraordinară de a învăța. De a simți. De a dezvolta relații frumoase în jurul lor. Au nevoie doar de un bun ghidaj. De avânt și de curaj, încredere, empatie și aici intervine rolul nostru, al părinților. Să le fim sprijin, să le oferim informațiile necesare, să le creăm contexte bune de învățare și să avem încredere în forțele lor de a deveni autononi, oameni buni, care să poată facă față provocărilor de orice fel. Putem să ajutăm creierul să înțeleagă contextul și să elimine aceste disfuncții, iar informații care să vină în întâmpinarea acestei idei, puteti găsi accesând Veruvis.ro si veruviskids.ro.
