In data de 8 septembrie romanii sarbatoresc Nasterea Maicii Domnului sau, cum se spune in popor, Sfanta Marie Mica, prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc, care a inceput la 1 septembrie.
Nasterea Maicii Domnului este considerata de Parintii Bisericii drept momentul istoric in care a inceput practic mantuirea neamului omenesc din robia pacatului stramosesc.
Principala sarbatoare a Mariei este pe 15 august („Sfanta Maria Mare”), sarbatoare care se numeste oficial in biserica romano-catolica „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria”, iar in bisericile ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului„. Recent biserica anglicana a introdus „Sarbatorirea Binecuvantatei Fecioare Maria” pe aceeasi data.
In plus, toate aceste biserici sarbatoresc Nasterea Maicii Domnului („Sfanta Maria Mica”), pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, in Biserica romano-catolica se sarbatoreste Sfantul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte si increderea in puterea invocarii respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvantare si tarie in fata ispitelor).
In calendarul popular, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre tarile calde, insectele incep sa se ascunda in pamant iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si proverbul: ‘O trecut Santamaria, leapada si palaria!’.
Potrivit Bibliei, in aceasta zi s-a nascut, in Nazaret, Fecioara Maria, din parintii Ioachim si Ana, oameni cu credinta in Dumnezeu care, atunci cand au ajuns la batranete fara sa aiba copii, au inceput sa se roage la Duhul Sfant sa nu ii lase fara urmasi.
Tatal Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam imparatesc. Acesta cu toate ca-si ducea la Dumnezeu darurile indoite, ca un iubitor de Dumnezeu si bogat ce era; dar pentru nerodire era defaimat caci erau sterpi si nu aveau copii. De aceea mahnindu-se la inima, el in munte, iar femeia lui Ana in gradina, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultandu-i, le-a dat rod sfant pantecelui, pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Dupa traditia bisericeasca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis mai intai la Ioachim care era in munte, singur, si se ruga Domnului pentru a avea un prunc. Si ingerul i-a spus lui: „Bucura-te, Ioachime, si te veseleste ca am venit sa-ti vestesc ca vei avea o fiica ce va naste in feciorie pe Imparatul lumii, Dumnezeu! Deci, lasa intristarea si amaraciunea sufletului tau si te du la casa ta, ca a auzit Dumnezeu rugaciunea ta. Numai sa ai nadejde tare in cuvantul meu si sa-i multumesti lui Dumnezeu”.
Acestea zicand ingerul lui Dumnezeu, s-a dus mai apoi si la Ana care si ea se ruga cu lacrimi pentru ca Domnul sa o faca pe ea mama. Si Gavriil i-a vestit si femeii lui Ioachim: „Ano, Ano, s-a auzit rugaciunea ta si, iata, vei naste o fiica si-i vei pune numele Maria, de care toate popoarele pamantului se vor bucura”. Ioachim s-a intors vesel la casa lui, unde a aflat-o si pe Ana plina de bucurie. Rugaciunea lor fiind ascultata, Ana a nascut o fiica, punandu-i numele Maria si, conform promisiunii facute, au inchinat-o Domnului.
Sfanta Fecioara Maria a stat in Templul din Ierusalim pana cand a primit vestea cea buna a intruparii Fiului lui Dumnezeu in pantecele ei cel preacurat. Trebuie sa remarcam faptul ca vestea cea buna catre cei doi soti credinciosi care urma sa aiba un prunc a fost data de Arhanghelul Gavriil, cel care mai tarziu avea sa-i dea si Fecioarei Maria vestea ca-L va naste pe Fiul lui Dumnezeu.
