Nasterea acasa este un subiect controversat la noi in tara. Din ce in ce mai multe femei aleg aceasta cale. Dar cate stiu la ce riscuri se supun? Ce avantaje exista? Ce spune legislatia in acest sens?
„Nasterea a fost furata de la femeie”, este de parere Vania Limban, una dintre cele mai apreciate moase in Romania. Continua prin a-mi spune ca, desi isi doreste sa avem parte de un sistem in care femeile sa poata naste acasa in siguranta, in legislatia romaneasca inca exista lacune.
Afla din interviul de mai jos despre riscurile pe care si le asuma viitoarele mamici atunci cand aleg sa nasca acasa si ce motive au pentru a face acest lucru.
Oana Anghel: Nasterea acasa era o practica obisnuita prin secolului XIX. Cum s-a ajuns la o revenire la aceasta practica? Ce pericole erau pe vremea aceea?
Vania Limban: Daca vorbim de acea vreme, sigur ca era o rata a mortalitatii destul de ridicata. In timp, nasterea s-a mutat in spitale pentru ca a si inceput sa fie privita cu alti ochi. In mod normal, nasterea este un act fiziologic.
Medicalizarea nasterii si implicarea ginecologilor in actul nasterii au facut ca aceasta practica sa migreze din ce in ce mai mult catre spitale. Se spune ca, de fapt, incetul cu incetul, nasterea a fost furata de la femeie, ea devenind si ajungand sa intre in decizia medicului, legat de o serie intreaga de atitudini care se luau in decursul travaliului sau la nasterea propriu-zisa.
Sigur ca asta a fost si o urmare a dezvoltarii unui tip de aparatura medicala. Daca „inaintam” spre secolul prezent, vom vedea ca exista o abordare chiar foarte „tehnica”, atunci cand vorbim despre nasterea in mediul spitalicesc.
O.A.: Exact! Adica, in zilele noastre, femeile pot stabili si ora la care sa nasca.
V.L.: Problema din prezent este ca nu ne mai gandim la nasterea acasa, dar femeile incep sa ne oblige sa ne gandim, pe noi profesionistii si pe cei care pot sa ia decizii legislative catre acest tip de nastere. Foarte multe femei isi doresc sa nasca natural.
De fapt, e un intreg curent in lume. Si multi dintre noi vrem sa ne intoarcem la lucruri pe care le-au avut bunicile sau strabunicile noastre – erau foarte sanatoase – inclusiv nasterea.
O.A.: Deci acesta ar fi un motiv pentru care femeile vor sa nasca acasa? Ma gandesc ca, desi spitalele ofera atatea avantaje, nasterea acasa devine o tendinta.
V.L.: In cele mai multe maternitati din Romania, nasterea a devenit un act medicalizat. Aceasta este temerea multor femei, atunci cand se gandesc sa isi programeze o nastere in spital.
Exista situatii cand este nevoie de o interventie medicala pentru a salva viata mamei si a copilului. Dar, cred ca, in ultimii 20 de ani, foarte multe proceduri care au inceput sa fie folosite la nastere au avut drept scop grabirea nasterii. Femeile si-au dorit acest lucru, tehnica si medici le-au oferit aceasta oportunitate si asa, treptat, nasterea s-a transformat intr-un act medicalizat:
- se programeaza data nasterii;
- exista anumite proceduri medicale care se pot folosi, precum perfuziile sau injectiile, pentru stimularea contractiilor, pentru grabirea dilatatiei;
- in final, se poate face epiziotomia [n.a.: taietura ce se face la perineu], ca sa grabim si momentul explulziei copilului.
Sigur, o spun cu un caracter general. Sunt convinsa si stiu ca exista, si in Romania si in afara, multe exceptii de la acest lucru.
O.A.: Ce presupune nasterea acasa? De ce persoane si lucruri ar avea nevoie viitoarele mamici pentru aceasta practica, pentru a naste confortabil, igienic si fara riscuri?
V.L.: As incepe prin a spune ca, in multe parti din Romania, intalnim un adevarat fenomen – mamici gravide, ajunse la termen, decid sa nasca acasa, pe propria raspundere. Isi iau un numar de masuri de siguranta, recomandate fie de la alte femei care au nascut acasa, fie de pe internet sau surse internationale.
Nasc acasa singure sau in prezenta unor „profesioniste”. Tin sa spun ca acea „doula”, care a aparut in sistemul romanesc, nu este o profesionista abilitata sa asiste nasterea acasa sau chiar sa urmareasca evolutia travaliului acasa. In limba greaca, „doula” era femeia sclava, care isi ajuta stapana in nevoile ei emotionale si fizice, in perioada de sarcina si dupa nastere.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste prezenta unui cadru medical (o moasa sau un medic), actuala legislatie nu permite acest lucru – nu sunt stipulate nici procedura si nici competentele pe care o moasa sau un medic trebuie sa le aiba intr-o astfel de situatie.
Totusi, prezenta unei moase sau a unui medic (de obicei, moasele se ocupa de nasterea acasa) este foarte importanta. Cu toate acestea, legislatia romaneasca (de altfel, intreaga legislatia din tarile europene din est) are un vid, in acest sens.
O.A.: Ati vorbit mai devreme despre anumite masuri pe care femeile insarcinate le iau, atunci cand nasc acasa. Puteti sa ne dati cateva exemple?
V.L.: In primul rand, isi fac rost de comprese, o mica butelie cu masca pentru oxigen, ata si pense pentru legarea si prinderea cordonului ombilical, manusi, scutece din bumbac pentru infasarea si incalzirea nou-nascutului.
Chiar am gasit o carte, publicata in anii ’50, in care este mentionata (cu termenii acelei vremi) o trusa pentru nasterea acasa, pe care, pe atunci, moasele chiar o foloseau. A fost o perioada cand acest proces era acoperit de legislatie in Romania, iar medicii si moasele puteau asista nasterea acasa.
De asemenea, pentru multi ani la noi in tara, a mai existat si o solutie intermediara: casele de nastere. In general, aceste locuri se aflau in mediul rural si erau foarte bine dotate. Aveau moase, deci puteau fi asistate femeile care nu aveau complicatii pe timpul sarcinii. Iar daca apareau probleme, femeia era trimisa la spital.
Insa, casele de nastere au disparut. Am fost surprinsa, acum vreo zece ani, sa descopar in continuare existenta lor in tari precum Anglia si Statele Unite.
Casele de nastere reprezinta si o solutie economica foarte buna, dat fiind faptul ca nu implica foarte multe costuri. Medicalizarea nasterii in spitalele de stat (nu vorbesc de maternitatile private) a inceput sa genereze costuri.
In Olanda, sistemul sanitar este foarte bine pus la punct. Aceasta tara este chiar recunoscuta ca fiind „Mama nasterilor acasa”. Moasele merg in echipe de cate doua, au masina care le asteapta in fata casei persoanei care naste si au o trusa care prevede, pana la cel mai mic detaliu, toate situatiile de urgenta care ar putea aparea la mama sau la copil, pentru a se lua primele masuri.
La noi in tara, nu numai ca sistemul ignora acest segment de mame, dar exista si un grad de inconstienta, la nivelul femeilor insarcinate. Intotdeauna, travaliul si nasterea pot aduce acel 1% de neprevazut, care se poate transforma intr-o mare drama.
Acum 15 ani, am trait o astfel de experienta, care m-a marcat foarte mult. O femeie de care noi ne ocupam era in travaliu a facut embolie placentara si a murit in cateva secunde. Chiar si zilele acestea s-a mediatizat un caz cu o femeie care a murit in timpul travaliului.
Am lucrat si cu femei care au nascut singure si in siguranta. Dar nu incurajez nasterea acasa in Romania (desi mi-ar placea sa vad o legislatie bine pusa la punct), tocmai pentru ca stiu ca exista acel risc de 1%.
O.A.: Care sunt riscurile la care se expun viitoarele mamici cand nasc acasa?
V.L.: Asa cum am mai spus, riscul major se refera la viata mamei si a copilului.
In cazul femeilor:
- pot avea sangerari care sa nu poata fi controlate,
- este posibil sa se produca rupturi in zona perineala, care sa necesite cusaturi,
- se poate ajunge la rupturi anale sau periuretrale (la nivelul peretelui vaginal).
Exista riscuri si pentru copii:
- se pot naste cu o suferinta fetala, care nu a putut fi controlata foarte bine in timpul travaliului
- sa aiba nevoie de masuri mai deosebite.
In general, riscurile intervin atunci cand nasterea este fortata. Si, chiar daca se presupune ca nasterea acasa nu este fortata, tot exista riscuri si pot aparea urgente.
Vreau sa mentionez si unul dintre multele avantaje ale nasterii acasa, facute intr-un mediu sigur, fara a pune in pericol viata mamei si a copilului. De nasterea naturala este strans legata secretia de endorfine. Cand mamica se afla intr-un mediu familiar (spre deosebire de cel spitalicesc), adica la ea acasa, unde se simte bine, corpul ei incepe sa pompeze endorfine si ajuta travaliul. Endorfinele sunt ucigasii naturali ai durerilor.
O.A.: Ce mentioneaza legislatia din Romania despre nasterea acasa? Care sunt riscurile de malpraxis? Refuza moasele si medicii sa colaboreze cu mamicile care fac acest lucru? De ce?
V.L.: Inainte de intrarea in Uniunea Europeana, am avut de definitivat o legislatie, plus un sistem de pregatire pentru moase, care sa corespunda directivelor europene. Asa ca, initial, in prima legislatie care a aparut pentru practicarea profesiei de moasa, era stipulata si nasterea acasa.
Dupa aceea, la un moment dat, s-a dat o ordonanta prin care procesul de „nastere acasa” a disparut din legislatie. Iar de la acea data pana in clipa de fata, desi nasterea este mentionata generic (asa ca ar putea avea loc in orice mediu), acea lege nu mai are norme de aplicare, inclusiv pentru moasele care fac proceduri la nasterile in spitale.
Dintre tarile Europei din Rasarit, Ungaria este tara care, intr-un fel, a fost fortata sa isi modifice legislatia – acum cativa ani, a fost un caz celebru: o obstetriciana care isi facuse si pregatirea de moasa si care asista nasteri acasa, Ágnes Geréb. A avut foarte multe proceduri de acest fel (poate peste 1.500-2.000). Totusi, au aparut si cazuri in care viata unui nou-nascut a fost afectata sau, nu este cazul ei, poate aparea si situatia in care viata mamei este afectata. Drept care, Ágnes Geréb a fost judecata, iar de trei ani sta in domiciliu fortat (un mod de detentie).
In Europa de Est, sunt multe moase care, in momentul de fata, sunt in detentie tocmai pentru ca „au indraznit” sa isi practice profesia intr-un cadru inadecvat, din punct de vedere legislativ.
Tu esti Pro sau Contra nasterii acasa? De ce?
Autor articol: Oana Anghel – Redactor Itsy Bitsy
sursa foto: freedigitalphotos.net
Un comentariu la „Nasterea acasa – Pro sau Contra?”