În noua serie de podcasturi video „Conectați în siguranță”, Adriana Irimescu discută cu invitații ei – specialiștii în parenting și educație – despre ce înseamnă cu adevărat timpul de calitate petrecut împreună cu copilul, indiferent de vârsta sa.
Despre rolul atașamentului în relația părinte-copil și importanța menținerii atașamentului în perioada preadeolescenței și adolescenței a povestit în cadrul podcastului Diana Stănculeanu, psiholog și psihoterapeut cu o vastă experiență în lucrul cu copiii și adolescenții.
Atașamentul – fundamentul relației dintre părinte și copil
Atașamentul reprezintă baza relației dintre părinte și copil, fiind un proces dinamic, care evoluează de-a lungul timpului. Nu este nici exclusiv al părintelui, nici al copilului, ci o expresie a interacțiunii dintre cei doi. Gradul de sănătate al acestuia este influențat de modul în care părintele reușește să răspundă nevoilor emoționale ale copilului și să construiască încrederea și siguranța în relație, spune Diana Stănculeanu.
Atașamentul nu este echivalent cu iubirea
Deși toți părinții își iubesc copiii, iubirea nu garantează un atașament sănătos. Atașamentul înseamnă mai mult decât afecțiune: este despre modul în care părintele reușește să-i ofere copilului lecții de încredere, protecție și siguranță. Uneori, părinții acționează din frică sau pe baza propriilor nevoi neîmplinite, ceea ce poate afecta calitatea atașamentului.
Atașamentul și dezvoltarea emoțională
Primii doi ani de viață sunt esențiali pentru formarea unei baze sănătoase a atașamentului. În această perioadă, copilul învață că nevoile lui sunt importante și văzute de cei din jur. Chiar dacă această „matrice” de atașament se formează devreme, ea rămâne un construct viu, care poate fi reparat oricând, atâta timp cât există relația dintre părinte și copil.
Atașamentul în momentele dificile
Un aspect important al atașamentului sănătos este prezența părintelui în momentele grele ale copilului. Nu este necesar ca părintele să aibă soluții perfecte, ci să fie acolo, să ofere confort și siguranță prin prezență. Copilul trebuie să învețe că, indiferent de dificultățile întâmpinate, părintele va rămâne alături de el.
Atașamentul în preadolescență și adolescență
Pe măsură ce copilul crește, atașamentul evoluează. În preadolescență și adolescență, autonomia devine un obiectiv major al dezvoltării, iar părintele trebuie să susțină acest proces, oferindu-i copilului spațiu și respectându-i nevoia de intimitate. Cu toate acestea, adolescentul trebuie să știe că relația cu părintele este suficient de sigură pentru a rezista furtunilor – conflictelor, rebeliunii sau respingerii.
Adolescenții vor testa limitele și vor greși frecvent. Rolul părintelui este să le transmită mesajul esențial: „Te iubesc orice ar fi. Sunt alături de tine, indiferent ce se întâmplă.” Aceasta este fundația unui atașament sănătos care consolidează încrederea copilului în relația cu părintele.
Atașamentul este despre conectare continuă
Un atașament sănătos se construiește prin conectare constantă, atât în momentele frumoase, cât și în cele dificile. Validarea emoțiilor copilului, acceptarea lui așa cum este și prezența constantă a părintelui creează o relație de încredere și siguranță. În momentele de separare, părintele trebuie să îi arate copilului că poate fi bine și în absența sa, oferindu-i autonomie fără a compromite sentimentul de siguranță.
Atașamentul este, în esență, primul obiectiv de dezvoltare al unui copil, dar și o lecție continuă pentru părinți. Relațiile ne pot răni, dar tot ele ne pot repara – acesta este fundamentul pe care se construiește sănătatea emoțională a familiei.
Cum menții atașamentul cu copilul tău în perioada preadolescenței și adolescenței
Relația dintre părinți și copii trece prin transformări esențiale în perioada preadolescenței și adolescenței, o etapă tumultuoasă, marcată de nevoia de autonomie și de consolidare a identității, iar traversarea acestei perioade poate deveni o provocare pentru părinți. Iată câteva perspective și soluții oferite de Diana Stănculeanu, pentru a gestiona schimbările fără a pierde conexiunea cu copilul.
Respectarea nevoii de intimitate a copilului
În adolescență, copiii dezvoltă o nevoie firească de spațiu personal. Este important să respectăm această dorință și să stabilim reguli precum baterea la ușă înainte de a intra în camera lor. Insistența pe ideea „Casa mea, regulile mele” poate transforma relația într-o bătălie de putere, ducând la deconectare. În schimb, un dialog deschis și respectuos poate întări relația.
Când limbajul iubirii devine limbajul privilegiilor
Mulți părinți au cultivat asocierea între iubire și cadouri, transformând în timp limbajul de conectare în cel al privilegiilor. Dacă în copilărie oferim jucării, în adolescență aceleași gesturi se traduc în cereri de gadgeturi, haine de firmă sau telefoane de ultimă generație. Această asociere, creată de părinți, poate fi gestionată prin stabilirea unor limite clare și explicarea diferenței dintre iubire și recompense materiale.
Importanța timpului de calitate și a atenției nedivizate
Adolescenții se simt conectați atunci când părinții le oferă timp de calitate, fără distrageri. Fie că este vorba de o discuție despre interesele lor, participarea la activități care le plac sau pur și simplu ascultarea lor fără judecată, prezența activă este cheia conectării.
Adaptarea la universul lor
Adolescenții trăiesc adesea în lumea digitală. În loc să criticăm, putem încerca să intrăm în universul lor, să înțelegem pasiunile lor pentru jocuri video, vloguri sau social media. Nu este necesar să ne placă ceea ce fac, dar să le transmitem că apreciem ce contează pentru ei poate face o diferență enormă.
Construirea încrederii prin validare emoțională
Adolescența aduce schimbări neurochimice care îi fac pe copii mai vulnerabili emoțional. Nivelurile scăzute de serotonină și endorfină contribuie la stări de iritabilitate și frustrare. În aceste momente, părinții trebuie să fie alături de copii, să asculte și să valideze emoțiile lor. Uneori, simplul mesaj „Îmi pare rău că treci prin asta” este suficient pentru a consolida încrederea.
Reguli clare și negociabile: metoda semaforului
Pentru a stabili limite sănătoase, părinții pot folosi metoda „semaforului”:
- Roșu: lucruri absolut interzise (agresivitatea, consumul de substanțe).
- Galben: aspecte negociabile (timpul pe ecrane, banii de buzunar).
- Verde: libertăți acordate complet (alegerile vestimentare, timpul liber).
Negocierea este esențială pentru galben, iar regulile trebuie să fie simple, clare și adaptate contextului familial.
Gestionarea timpului în fața ecranelor
În loc să interzicem, trebuie să analizăm ce lipsește din viața copilului, încât acesta petrece excesiv de mult timp pe ecrane. Activități structurate – sport, studiu, socializare offline – pot reduce timpul în fața dispozitivelor. Totodată, reguli precum „Fără ecrane noaptea sau la masă” pot oferi un echilibru sănătos.
Acceptarea adolescentului „așa cum este”
Una dintre cele mai mari provocări pentru părinți este să accepte copilul real, cu imperfecțiunile sale, și să lase deoparte fantezia copilului „ideal”. Conectarea cu adolescentul autentic presupune să-i apreciem eforturile și să fim alături de el, chiar și atunci când greșește.
Află mai multe despre aceste aspecte importante în menținerea atașamentului părinte-copil în preadolescență și adolescență urmărind discuția Adrianei Irimescu cu Diana Stănculeanu:
