Adesea, parintii nu fac diferenta intre lauda si incurajare. Fiecare isi vede propriul copil ca fiind cel mai bun. Ce poate fi gresit in a-ti lauda copilul? Afla aici cum ii afecteaza lauda pe copii si cum iti poti schimba atitudinea.
Pana in anii 50, majoritatea parintilor foloseau un stil parental bazat pe control excesiv (autocratic), in concordanta cu structura societatii si a majoritatii familiilor. Exista o ierarhie clara de superiori si inferiori. Acasa, tatal era conducatorul suprem, mama trebuia sa i se supuna, iar copiii trebuiau sa se supuna amandurora.
Exista inca acest tip de ierarhie in zonele rurale, sau in culturi diferite de cea occidentala. In Romania, in unele familii inca se vorbeste parintilor la persoana a treia.
Dupa revolutiile generate de generatia “hippie” a anilor 60, s-a trecut la o structura bazata pe drepturi si valori egale. Drepturile civile, drepturile muncitorilor, drepturile femeii si drepturile copilului au schimbat modul in care familiile functionau. De la un stil de parenting autoritar, s-a trecut in extrema cealalta- foarte permisiv.
Romania nu a trecut nici de aceasta etapa laolalta cu restul occidentului. La noi, a fost nevoie de anii 90 pentru aceasta schimbare, dar s-a petrecut! Copiii nostri au din ce in ce mai putine limite si sunt laudati excesiv. Multe metodologii de parenting recomanda lauda, ca si stimulare a increderii de sine. Dar…
Ce e gresit in a-ti lauda copilul?
- Laudele creeaza „dependeti de lauda”
Cu trecerea timpului, unii copii fac lucruri doar pentru laudele pe care le primesc, mai degraba decat pentru valoarea actiunii sau pentru sentimentele bune de care au parte. Incep sa se astepte la laude si aprecieri pentru fiecare lucru pe care il fac.
Daca nu sunt laudati, isi contesta valoarea si faptul de a fi facut o treaba buna. Altii pot simti ca nu au motive de cooperare daca nu sunt laudati sau daca nu primesc o recompensa. Se gandesc „Eu ce primesc? Daca nimeni nu observa ceea ce fac, de ce sa ma obosesc?”. Desi acesti copii se pot purta frumos, motivatia lor este aprobarea celorlalti.
- Lauda promoveaza o mandrie nesanatoasa
Lauda muta adesea centrul de interes de la mandria si placerea pe care o simt copiii fata de realizarile lor spre multumirea altei persoane.
Afirmatii ca: „Sunt atat de mandru de tine” pot fi interpretate de copii in moduri diferite: „Ma faci sa arat bine”, „Sarcina ta este sa ma faci fericit” sau „Ma multumesti facand ceea ce vreau eu”.
Desi copiii pot fi bucurosi ca au multumit pe altcineva, faptul de a-i multumi pe ceilalti altereaza ceea ce simt ei.
Foloseste mai degraba cuvinte care se concentreaza asupra a ceea ce simt copiii : „Pun pariu ca te simti grozav primind o nota mare, dupa ce ai muncit asa de mult.” sau „E grozav sa faci lucruri de unul singur, asa-i?”
- Laudele pot sa cauzeze incapatanare
Lauda poate sa fie manipulativa, ca de exemplu: „Esti baiat mare acum. Ar trebui sa fii capabil sa stai singur pe olita”. Cand unii copii realizeaza motivele ascunse ale parintilor lor, refuza sa coopereze, vazand in cooperare o forma de infrangere. In loc sa fie mai motivati, devin incapatanati si nemultumiti.
- Laudele cresc riscul ca cei mici sa urmeze exemplele negative ale celor de varsta lor
De obicei, daca cei mici incearca sa ne multumeasca pe noi, parintii lor, nu ne deranjeaza. Pe masura ce copiii se apropie de adolescenta, insa, acorda o importanta mai mare parerilor prietenilor lor.
Aceasta este o treapta necesara si sanatoasa in a deveni adult. Copiii care iau decizii pentru a-i multumi pe altii au o sansa mai mare sa incerce sa isi multumeasca prietenii, urmand indemnul multimii. Dar noi vrem ca ei sa reziste presiunii negative a celor de varsta lor. Speram ca ei vor avea curajul sa spuna: „Nu-mi pasa daca tu crezi ca nu sunt cool sau ca nu vrei sa imi fii prieten, nu voi face asa ceva!”
Daca vrem sa evitam aceste capcane si sa dezvoltam automotivarea copiilor nostri si a celorlalti, sunt cateva lucuri pe care le putem face. Unul dintre ele, este incurajarea. Iata diferenta:
- Lauda:
Ce spune parintele: „Te-ai descurcat bine la proiect”
Ce isi spune copilul: „Ei bine, nu voi sti acest lucru pana nu imi vad nota.”
Incurajarea:
Parintele adreseaza intrebari: „Dar tie cum ti se pare ca a iesit proiectul? Cum te-ai simtit facandu-l? Cum ai decis sa folosesti culori?”
Sau: „Imi dau seama ca ai petrecut mult timp la proiectul acesta! Scrisul este frumos si lizibil si harta este usor de urmarit datorita culorilor.”
Ce isi spune copilul: „Da, am facut o treaba destul de buna la proiectul acesta! Ma bucur ca am hotarat sa folosesc culori. Va trebui sa retin acest lucru pe data viitoare.”
Incurajearea se concentreaza pe ceea ce simte copilul despre rezultat, proces si daca i-a placut sau nu sa faca ceea ce a facut. Este o autoeveluare continua, care il va ajuta pe copil sa nu depinda mereu de aprecierea celorlalti.
In plus, incurajarea nu se concentreaza doar pe rezultat, ci mai degraba pe efort, pe invatare, pe imbunatatire. Descrie ceea ce a facut copilul, pentru a sti, data viitoare, ce sa pastreze si, eventual, ce sa faca diferit.
Inlocuieste laudele goale cu incurajarea! Doar asa, copilul tau va dezvolta motivatie interna si nu se va simti descurajat daca nu e confirmat de toata lumea. In plus, pentru a reusi in viata, efortul este necesar. Daca vei lauda doar reusita, e posibil sa ai un copil blocat in a incerca lucruri noi, de teama ca ar putea sa nu-i iasa, deci sa nu-si primeasca recompensa.
In ce situatie ai observat efectele negative ale laudei sau cele pozitive ale incurajarii?
Autor articol: Urania Cremene – Expert Parent’s Toolshop Romania
sursa foto: freedigitalphotos.net
