Sărbătoarea Paștelui nu este ca oricare. Nu trece neobservată, nu se ascunde, nu stă stingheră în colțuri de lume uitate. Dimpotrivă. Sărbătoarea Paștelui e mândră și frumoasă. E caldă și victorioasă. Căci naște din tristețea răstignirii, salvarea întregii omeniri.
Pentru mine, Paștele are culoarea verde crud, miros de pască și de vin roșu, dulce, picurat în pahare. Înseamnă familie strânsă în jurul mesei, muzica ce se aude ca o șoaptă, mielul pregătit în baiț încă cu două, trei zile înainte de a fi băgat la cuptor, candela ce arde neîncetat, gata să ne dea lumina tămăduitoare.
Am uitat poate, cum tupilați pe lângă picioarele oamenilor mari, ascultam cele 12 Evanghelii, în timp ce făceam de zor câte un nod pentru fiecare dintre ele, iar mireasma de tămâie se înălța împresurând zările. Cum mama pregătea varul alb și cleios pentru a-l întinde bine, bine pe copacii plini de furnici. Nici mireasma florilor parcă nu mai e aceeași, ca atunci când eram de-o șchioapă. Am uitat multe. Dar niciodată atmosfera din preajma sărbătorii. Cum mama își punea baticul pe cap, iar tata își atârna șorțul de gât, în timp ce muzica populară începea să se audă în surdină, cu întreruperi, de la casetofonul vechi, cumpărat din primul salariu al tatei. Ritualul care prevestea bucuria începutului…
Eram nelipsită din bucătărie. Așezată pe un scăunel de grădiniță, priveam fascinată cu câte repeziciune și totuși, meticulozitate, erau așezate ingredientele pe masă. Cum mama știa, ca nimeni alta, să pună viață și gând bun în fiecare preparat ce-l așeza pe blatul din lemn tocit, în timp ce vorba i se rostogolea blând peste noi, în încercarea de a ne învăța secrete, ce în realitate se traduc, de fapt, în produse bune, de calitate, proaspete și potrivite pentru fiecare dintre pretențioșii ce se adunau la masă.
Paștele se petrece în familie. Lângă cei dragi. Cu emoția și bucuria revederii. Cu masa îmbelșugată și meniu bine pus la punct, încă de săptămâni bune. Cu Cel de Sus în gând. Cu oaspeți, care să aducă veselie și recunoștința întâlnirilor. Cu ”Hristos a înviat!” pe buze, fericiți că avem șansa de a nu ne uita unii pe alții. Pandemia, vremurile de restriște și de interdicții trăite ne-au învățat lecția credinței și a solidarității. Și au scris în noi, mai mult ca niciodată, dorința de a trăi frumos, de a mânca sănătos și de a aprecia altfel viața.
Atunci când părinților doar le-am auzit prin telefon glasul singuratic, când prietenilor le-am trimis îmbrățișări virtuale, când pe balcon, în Noaptea Învierii, cu lumânări arzând în mână, glasuri întregi de peste tot din bloc s-au unit într-o singură respirație, am simțit că niciodată Paștele nu va lipsi din inimile și din conștiința oamenilor. Că sărbătoarea asta are forța de a ne ține amintirile vii, indiferent cât de departe sau de aproape am fi unii de alții.
Pentru mine, Paștele începe cu Denia din Joia Mare și se termina când ultima bucată de pască aromată, umplută cu stafide, dispare de pe masă. Când mireasma drobului începe să pălească. De Paște, toată casa miroase a vanilie și cacao, a friptură la cuptor, a ridichi și salată verde, a condimente și usturoi, a ouă colorate, cu coaja spartă ori dimpotrivă, tare ca piatra, trofeul după care tânjeam cu atâta patimă, când eram copii.
Așteptarea sărbătorii era parcă cea mai frumoasă. Se făcea cu post și cu haine noi, pe care mama le punea în sufragerie și de care nu aveam voie să ne atingem până în Vinerea Mare, când mergeam la biserică și luam la picior drumul bolovănos și umed, asemenea Golgotei lui Iisus, ce ducea la cimitir. Gol, de obicei, în ziua aceea, se umplea de lume.
Copiii, fără griji, se învârteau zglobiu împrejurul părinților, în pantofiorii lor noi, în timp ce femeile împărțeau de zor biscuiți, bomboane, fructe, covrigi și tot ce găseau de post, la singurul magazin din comună. Uitau, pentru o clipă, de casă și de copii, și gândul li se îndrepta către cei aflați în Ceruri.
Acum avem libertatea de a ne alege cele mai bune produse, ingrediente sănătoase, proaspete, care să fie pe placul fiecărui invitat la masă. Cine ar fi crezut că rețetele fără gluten sunt atât de gustoase, ori că cele fără lactoză pot să fie atât de spectaculoase și de hrănitoare? Am ajuns să punem preț pe o masa bogată în vitamine, mai sustenabilă și sănătoasă.
Pentru băiețelul meu, ce mănâncă fără gluten și fără lactoză, produsele găsite în Auchan sunt salvarea. Cu ingrediente cu care nu eram poate obișnuiți în copilărie, am învățat să pregătim mese copioase. Să fim mai aproape de tot ceea ce înseamnă natural, simplu și gustos.
Tot de la Auchan, am grijă să procur legume și fructe proaspete, ouă bio, carne, pască delicioasă, vopsea de ouă, și tot ceea ce este nevoie pentru pregătirea mesei de sărbătoare.
An de an, negreșit, îmi place să mai adaug în coșul de cumpărături decorațiuni cu care să dau chip festiv casei și grădinii, printre preferatele noastre fiind lumânările, unele în formă de ouă, de iepurași, de puișori sau de oițe, spre bucuria copiilor care ajung să se bate pe ele, pentru a-și revendica cât mai multe.
Și pentru a-mi răsfăța prietenii, pun pe lista de cumpărături de la Auchan, produse minunate, dulci și parfumate, pe care îmi place să le fac cadou: ouă și figurine de ciocolată, care mai de care mai simpatice, coșuri cadou, umplute cu de toate, cozonaci, turtă dulce, praline.
Iar câteodată, pentru a păstra mai mult timp petrecut cu familia, aleg să merg pe o varianta ce-mi este la îndemâna și pe care o găsesc tot la Auchan: platouri gata preparate, care conțin specialități de Paște: drob, ouă, salate, sortimente noi de pâine cu verdețuri, pască și cozonac, prăjituri inspirate din rețete tradiționale și cu specific local.
Multe dintre ele pot fi comandate online, pe auchan.ro, ba mai mult, ele pot fi livrate și la domiciliu, prin serviciul Click&Collect ori pot fi ridicate din parcarea magazinelor, prin serviciul Auchan Drive. Iar dacă vreți să vă testați norocul, înscrieți-vă și la concurs, accesând linkul acesta, unde vă așteaptă o mulțime de cadouri surprinzătoare.
Și astfel, rescriem an de an, filă cu filă, povestea unui nou început. Al unui capitol în care familia, emoția, dragul de tradiții și de obiceiuri, curiozitatea față de nou, credința și iubirea față de frumos trasează ceea ce contează cu adevărat. Iar sărbătoarea Paștelui le așterne pe toate în inimile noastre.
Ne așază lângă mama, lângă tata, lângă bunici, lângă soț sau soție, lângă copii și prieteni și ne reamintește să fim recunoscători. Să ne împăcăm cu trecutul și să trăim clipa. Iar în prag de mare sărbătoare, să ne bucurăm de cozonac, de friptură, de îmbrățișări, de lumina Învierii!
Căci masa asta, în jurul căreia ne așezăm, capătă de-acum, conotații simbolice. Valențe tămăduitoare. Mai cu seamă de Paște, când revin amintiri dragi, când simt și acum mirosul proaspăt de leuștean pus în ciorbă, când lumânările aprinse împânzeau ulița, când ne simțeam cu toții ocrotiți și apărați. Poate că am uitat multe, dar niciodată atmosfera din preajma Paștelui…
