La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-au facut. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.
Fost-a om trimis de la Dumnezeu si numele lui era Ioan. Acesta a venit spre marturie ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el. Nu era el Lumina, ci ca sa marturiseasca despre Lumina. Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul care vine in lume. In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu l-au primit. Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.
Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar. Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era. Si din plinatatea Lui noi toti am luat si har peste har. Pentru ca legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.
(Din Evanghelia lui Ioan, care se citeste in ziua Sfintelor Pasti)
Hristos a inviat! Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu intrupat, Maintuitorul lumii si Imparatul tuturor celor vazute si nevazute, cu un singur dar a umplut de bucurie mainile goale, intinse spre cer.
Moartea a fost invinsa, iar oamenilor li s-au deschis din nou usile Imparatiei. Aceasta biruinta a lui Hristos este singura de care se bucura toata faptura. Orice alta victorie de pe pamant ii desparte pe oameni: bucuria invingatorului aduce tristetea celui invins. Numai biruinta lui Hristos este fara rautate, numai ea straluceste ca un soare, luminand si incalzind sufletele tuturor.
Hristos a inviat din morti, ridicand firea omeneasca la cer, facandu-o partasa vietii Sfintei Treimi. In noaptea care a trecut, dupa ce am luat lumina si am aprins lumanarile si candelele noastre, pe care le-am dus apoi acasa pentru a darui tuturor bucuria sfanta a Invierii, sufletele noastre s-au luminat, impartasindu-se cu Sfantul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos.
Sufletele ridicate la cer, preaslavind pe Dumnezeu impreuna cu heruvimii si cu serafimii, au fost coplesite de bucuria negraita a celei mai mari sarbatori crestine. Iar prin Evanghelia care s-a citit, cea a Sf. Apostol Ioan, Biserica ne-a ridicat mintea la cer, rapindu-ne din lumea celor vazute si simtite, pentru a infatisa intelegerii noastre sufletesti cele ce sunt dincolo de intelegere si mai presus de fire: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”. Cata bogatie si cata stralucire ascund aceste cuvinte!
Pentru a putea patrunde si noi cate putin din inaltimile duhovnicesti ale acestor versete, ne vom folosi de comentariul Sfantul Chiril al Alexandriei la Evanghelia dupa Ioan si de explicatiile parintelui Dumitru Staniloae. Asadar, aceste cuvinte arata ca Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, este etern si dinainte de veci, deci dinainte de a exista timpul. Nimic nu este mai vechi decat inceputul. Nu putem spune ca exista un inceput al inceputului.
Teoriile moderne despre formarea Universului spun ca totul a inceput cu acel Big Bang, dar inainte de el era vesnicia. Inainte de materie si inainte de timp era asadar Cuvantul. Sfantul Apostol Ioan, ucenicul cel iubit al Domnului Iisus Hristos, a carui Evanghelie este supranumita “Evanghelia iubirii”, caci numai la el gasim scris ca “Dumnezeu este iubire”, un ocean nesfarsit de iubire, ne dezvaluie una dintre cele mai mari taine ale credintei noastre, care o fac sa fie diferita de orice alta credinta din lume. In formularea “La inceput era Cuvantul”, intelegem Cuvantul ca fiind Fiul lui Dumnezeu si mai intelegem ca inceputul a toate nu este o esenta anume sau ceva material sau o forta impersonala, asa cum invata unele religii sau, mai aproape de noi, unele filme stiintifico-fantastice.
Inceputul a toate este altceva, mult mai cald si mai aproape de intelegerea noastra omeneasca, caci suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, Cel Unul in Fiinta si intreit in Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Inceputul a toate este asadar o comuniune de persoane, adica o legatura foarte stransa de iubire si de sfintenie. “Cuvant” este ceea ce se rosteste intr-un dialog intre persoane, dotate cu ratiune, simtire si vointa libera. Cuvantul nu poate fi rostit de o esenta unica, impersonala, care sa nu poarte niciun dialog cu nimeni. Acestea le intareste Sfantul Ioan Evanghelistul, adaugand mai departe: “Si Cuvantul era la Dumnezeu”.
Daca nu ar fi existat acea comuniune sau legatura stransa de persoane si ar fi vorba de o singura individualitate, o forta impersonala, atunci nu ar fi putut adauga: “Cuvantul era la Dumnezeu”. Cum ar putea fi cineva la el insusi, atata vreme cat e singur. Si ca sa inchida si gura tuturor celor ce considera ca Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru este doar un om, Sf. Ioan Evanghelistul adauga faptul ca “Dumnezeu era Cuvantul”.
Asadar, Fiul lui Dumnezeu este o persoana diferita de Dumnezeu Tatal, aflat in stransa legatura cu El, avand aceeasi fire cu a Tatalui, tot asa cum lumina si caldura sunt in stransa legatura cu soarele. Nu poti zice “soare” fara sa nu te gandesti la lumina si nu poti zice “lumina” fara sa nu te gandesti la soare.
Ne vom opri aici cu explicatiile acestei Evanghelii, pentru a nu obosi intelegerea noastra fragila cu cele ce sunt mai presus de minte. E suficient sa pastram in sufletele noastre aceste cuvinte si sa ne bucuram cu totii ca Fiul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si s-a facut om. In zilele lui Pilat din Pont a patimit si s-a ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui si iarasi va veni cu slava sa judece vii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit.
Hristos a inviat!
