Adeseori ii intreb pe parinti cum si-ar dori sa fie copiii lor atunci cand vor fi mari. Raspunsurile se incadreaza aproape invariabil in gama: „descurcaret”, „hotarat”, „independent”, „sigur pe el”.
La intrebarea „Cum va doriti sa fie copilul dvs. acum?”, raspunsul vine adeseori: „elev bun, cuminte, cu note mari”.
Nu intotdeauna insa „elevul cuminte, cu note mari” devine adultul „descurcaret”, „hotarat”, „independent”, „sigur pe el”.
Ce se intampla pe parcurs? Cheia este inteligenta emotionala.
Studiile de psihologie din ultimul deceniu afirma in mod hotarat ca inteligenta emotionala si abilitatea de a stabili relaţii cu cei din jur reprezinta principalul factor de predictie privind reusita in viata.
Pentru parinti, notele foarte bune si premiile scolare sunt probabil principala garantie pentru succesul in viata al copilului.
E drept, performanta scolara este binevenita dar nici pe de parte suficienta. Ba mai mult, statisticile ne arata ca multi dintre fostii elevi, nici pe departe straluciti, sunt astazi adulti realizati atat in plan profesional cat si personal.
Pentru o dezvoltare cat mai armonioasa, este bine sa ai grija deopotriva de mintea si emotiile copilului tau. Daca notele si performanta academica ne dau masura mintii, cum ne putem da seama ca avem copii inteligenti emotional?
Cum arata un copil inteligent emotional?
Copilul inteligent din punct de vedere emotional:
– este constient de emotiile sale si vorbeste liber despre ele;
– recunoaste emotiile celor din jurul sau;
– comunica usor despre ceea ce il intereseaza sau il preocupa;
– stie sa spuna NU fara sa ii raneasca pe ceilalti;
– are un bun management al emotiilor negative (de pilda, nu face crize de furie atunci cand ai casa plina de musafiri);
– are comportamente rezonabile chiar si atunci cand lucrurile nu merg asa cum si-ar dori si nu abandoneaza o activitate, nici atunci cand devine dificila;
– are bine dezvoltat sistemul motivational – de pilda, nu face unele activitati doar pentru ca i-ai cerut tu sa le faca sau doar cat stai langa el si il supraveghezi, ci le face pentru ca a inteles ca sunt utile pentru propria dezvoltare si ii ofera beneficii;
– este sigur pe el in majoritatea situatiilor, iar atunci cand simte ca nu se descurca, cere ajutorul;
– se adapteaza rapid la situatii/ persoane noi;
– nu ii este teama sa puna intrebari sau sa isi afirme preferintele;
– are prieteni cu care se relaxeaza dar de la care deopotriva invata modele noi de comportament.
Observa-ti copilul, indiferent de varsta si incurajeaza-i relatiile de prietenie.
De ce este atat de important pentru copil sa aiba prieteni?
Pentru ca prietenii sunt:
– resurse emotionale pentru petrecerea intr-un mod placut a timpului liber. Cercetatorii arata ca perioada de timp in care radem, zambim, vorbim este mult mai mare intre prieteni decat intre persoane care se cunosc mai putin. In aceste momente de relaxare se descarca in organism anumite substante chimice – endorfine, care intaresc sistemul imunitar si creaza o stare de bine.
– sursa – tampon fata de efectele negative ale unor evenimente precum: conflicte in familie, divort, probleme scolare. In aceste situatii copiii se distanteaza putin de familie si apeleaza la prieteni pentru a obtine suportul emotional necesar.
– resursa de invatare in situatii pe care copilul nu stie cum sa le rezolve. Copiii pot imita comportamentul prietenului atunci cand nu stiu ce sa faca sau pot cere in mod direct ajutorul acestuia.
Perioada optima de invatare a abilitatilor emotionale, si deci de dezvoltare a inteligentei emotionale, este data chiar de primi ani din viata copilului nostru; astfel, perioada prescolaritatii este esentiala, deoarece atunci invata copiii vocabularul emotiilor, asocierea dintre emotii si contextele de viata, exprimarea faciala a emotiilor (de pilda, invata sa decodifice o frunte incruntata ca fiind semn de ingrijorare sau suparare, un zambet ca semn al bucuriei etc.), modalitati de reactie la emotiile celor din jur.
Parintii sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor, prin exprimarea propriilor emotii in familie, prin reactiile si raspunsul comportamental la emotiile copilului si prin crearea de contexte in care se vorbeste despre emotii.
De exemplu, un parinte care ridica tonul atunci cand este nemultumit de ceva, il va invata pe copil (prin modelare comportamentala) sa ridice tonul in prima situatie mai dificila; intr-o familie in care nu se vorbeste deschis depre emotii si nimeni nu arata ceea ce simte, copilul invata ca a-ti exprima emotiile si a vorbi despre ele este neadecvat sau chiar semn de slabiciune.
Sunt studii de specialitate care arata ca exprimarea emotiilor pozitive fata de copii este un predictor pentru abilitatile empatice ale copiilor si buna functionarea sociala a acestora in clasele primare.
Ce poti face ca parinte pentru a stimula inteligenta emotionala a copilului tau?
– Utilizeaza mesaje formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor pareri, emotii, dorinte (de exemplu, in loc de „m-ai suparat” poti spune „ma supara faptul ca nu imi raspunzi atunci cand te strig”).
– Ofera copilului posibilitatea de a alege intre doua sau mai multe alternative. Aceasta este o foarte buna metoda de a-l invata pe copil sa ia singur decizii. Creaza contexte in care copilul poate sa ia singur decizii.
– Rezolva probleme impreuna cu copilul, fii atent la ceea ce simte si gandeste, la reactiile tale emotionale; noteaza impreuna cu copilul alternative de solutionare.
– Aplica cu consecventa regulile de reglementare a comportamentului copilului.
– Incurajeaza copilul sa analizeze critic o situatie si sa anticipeze consecintele propriilor sale comportamente.
– Ignora aspectele minore pentru diminuarea conflictelor.
– Incurajeaza si lauda permanent comportamentele dezirabile ale copilului; el are nevoie sa-si dezvolte increderea in sine si in propriile competente si abilitati.
Si nu uita, esti primul si cel mai important reper in viata copilului tau. De la tine invata tipare de reactie si comportament, care sunt lucrurile esentiale in viata si cat este de important sa ne valorizam si sa ne respectam, pe noi si pe cei din jurul nostru.
