Adriana Titieni a discutat cu psihologul Warwick Dyer, membru al Asociatiei Psihologilor din Anglia si specialist recunoscut la nivel international, despre “Instrumente pentru educatie si o viata sanatoasa”, aceasta fiind si tema conferintei pe care psihologul britanic a sustinut-o recent la Bucuresti.
Adriana Titieni: Ce sfaturi aveti pentru parintii din ziua de azi?
Warwick Dyer: Eu cred ca parintii stiu sa spuna lucrurilor pe nume cand vine vorba de educatia copiilor lor, dar nu prea stiu ce sa faca atunci cand intampina probleme in educarea copiilor, atunci cand lucrurile nu merg prea bine si au nevoie de sfaturi in acest sens. Eu incerc sa le spun ce sa faca atunci cand gresesc, in loc sa le dau sfaturi despre cum pot face lucrurile bine. Si cred ca este foarte important ca in relatia cu copiii lor, parintii sa evite sa-i sanctioneze sau sa-i pedepseasca mizand pe tonul vocii sau prin personalitatea pe care o au. In aceste cazuri, copiii nu fac decat sa imite comportamentul parintelui si ajung sa se comporte la fel. Daca parintele este foarte sever cu copilul sau, copilul va interioriza aceasta atitudine si o va manifesta la randul sau, prin agresivitate si furie.
De obicei, cand vine vorba de greselile copiilor, parintii prefera sa adopte o pozitie autoritara in relatia cu ei, in loc sa insiste asupra consecintelor pe care aceste greseli le pot avea. O atitudine severa a parintelui nu va avea efect pentru mult timp, deoarece copiii se obisnuiesc destul de repede cu aceasta atitudine, iar asta il forteaza pe parinte sa fie tot mai sever, pentru a se impune in fata copilului. Cu alte cuvinte, ii sfatuiesc pe parinti sa renunte la aceste comportamente, sa incerce sa ramana calmi si sa priveasca catre consecintele actiunilor respective, pentru a le putea rezolva.
Adriana Titieni: Adica trebuie sa-i invatam pe copii ca atunci cand fac ceva “rau” vor trebui sa suporte consecintele faptelor lor.
Warwick Dyer: Da, deoarece copilul este interesat de ce se intampla dupa ce a facut un anumit lucru, o anumita pozna. De obicei, parintii reactioneaza la aceste situatii infuriindu-se, enervandu-se si tipand, reactii care pentru copil nu reprezinta mare lucru, sunt nesemnificative si prin urmare nu produc o schimbare de comportament. Atunci este mult mai eficient ca parintele sa-l invete pe copil care sunt consecintele anumitor fapte pe care le poate face si avand grija ca aceste consecinte sa se manifeste. Iar un lucru foarte bun este ca aceste consecinte nu trebuie sa fie mari pentru a fi foarte eficiente.
Adriana Titieni: Dati-ne va rog un exemplu.
Warwick Dyer: Sa luam exemplul banilor pe buzunar. Atunci cand incepem sa ii invatam pe copii cu banii le buzunar, ar fi ideal sa mergem impreuna cu ei pentru a cumpara ceva si sa-i lasam pe ei sa faca plata, deoarece sunt banii lor si este important sa invete cum functioneaza schimbul bani-produs si, mai important, sa invete cum sa-i chibzuiasca. Astfel, vor invata ca daca ii cheltuiesc pe toti deodata, nu vor mai avea cu ce sa-si cumpere altceva mai tarziu. Ii putem da copilului, la inceputul zilei, o suma mica de bani – fara ca acesti bani sa reprezinte o recompensa pentru un anumit lucru facut de el –, iar el va invata sa se descurce cu acei banuti toata ziua, stiind de asemenea ca are dreptul lui la acei bani.
Daca ii vom da acesti bani ca o recompensa si ii vom spune sa nu faca un anumit lucru pentru ca altfel ii veti lua o parte din acei bani, iar el va face totusi acel lucru, atunci il vom invata ca actiunile sale au anumite consecinte pe care va trebui sa le accepte.
Un banut poate fi mai important pentru copil decat starea de furie pe care i-o produce parintelui facand un anumit lucru.
Acesta este doar un exemplu, nu trebuie neaparat sa ne folosim de bani pentru a-l invata pe copil aceasta lectie a faptei urmate de consicinte. In loc de bani poate fi vorba de orice altceva – lucruri sau activitati – timp petrecut la calculator, mers la cinema sau iesit la joaca in parc. Important e sa putem transforma aceste lucruri in parti mai, pentru ca aplicarea consecintei sa nu presupuna anularea unui lucru, ci doar reducerea sumei de bani sau a timpului petrecut facand o activitate. Spre exemplu, ii putem spune copilului ca isi poate pierde banii pe o saptamana, el face un anumit lucru, noi ne enervam si ii luam toti banii, insa atunci copilul nu va simti ca a pierdut mare lucru, pentru ca el oricum nu avea valoarea banului.
Cu alte cuvinte, este foarte important ca, in situatia in care copilul face ceva ce stia ca nu are voie, sa nu anulam consecintele, adica sa nu ii luam toti banii sau toate minutele pe care le are de petrecut de obicei la calculator.
Adriana Titieni: In cat timp isi poate schimba un parinte atitudinea, adoptand metodele de mai sus?
Warwick Dyer: E de ajuns sa incepi sa aplici aceste metode, prezentandu-i copilului cum functioneaza acest sistem – pentru o anumita actiune a sa se prodce o anumita consecinta.
Adriana Titieni: In cat timp se pot implementa aceste “instrumente” in relatia dintre parinte si copil?
Warwick Dyer: Ideea este sa-l invatam pe copil si cu un sistem de recompense (nu neaparat banesti), pentru ca astfel intelegerea pe care o facem cu copilul – vrei sa primesti toti banii de buzunar, vrei sa stai toate cele 30 de minute zilnic la calculator – sa-l faca sa inteleaga ca aceste lucruri si activitati placute reprezinta consecinta comportamentului sau. Intalnesc o multime de parinti “disperati” de nazbatiile copiilor lor, dar aflu apoi ca principala greseala a lor este ca, in ciuda acestor fapte ale copiilor, ei primesc in continuare (si la scurt timp) recompense.
Parintii pot controla toate lucrurile bune pe care le ofera copiilor (dulciuri, jucarii, activitati), iar copiii au dreptul la toate aceste lucruri bune, dar trebuie ca parintii sa ii invete ca pentru a le obtine trebuie sa se comporte bine pe parcursul intregii zile. In cazul in care asta nu se intampla e bine sa le dam pentru prima data un avertisment, oferindu-le astfel sansa sa inteleaga fapta facuta. Dupa acest prim avertisment incepem sa aplicam consecintele pe care i le-am anuntat si explicat copilului clar inainte.
Ce e de retinut este ca sistemul fapta/consecinte trebuie sa existe impreuna cu sistemul de recompense. Daca le luam copiilor toate bucuriile la care au dreptul, daca ii privam de toate recompensele (oricat de mici), atunci aplicarea consecintelor nu va avea niciun efect asupra comportamentului lor, pentru ca vor considera ca nu au nimic de pierdut din moment ce li se ia totul sau nu li se da nimic.
Daca vrei sa afli in fiecare saptamana ce mai e nou pe itsybitsy.ro, aboneaza-te la Newsletter.
