Nu e suficient sa avem copii cuminti, ascultatori si cu rezultate extraordinare la scoala pentru a creste adulti autonomi, responsabili si de succes. Viata si studiile ne arata ca o atitudine ascultatoare si un carnet plin de note bune nu reprezinta cheia succesului.
Interviu cu psihologul Diana Stanculeanu, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
Diana Stanculeanu: Intalnesc multi parinti care isi doresc copii cuminti, ascultatori si buni elevi, cu note bune la scoala. Daca ii intrebi pe acesti parinti ce si-ar dori sa ajunga copiii lor ca adulti, cele mai multe raspunsuri sunt “descurcaret”, “autonom”, “de succes”, “realizat”. Observ insa ca intre asteptarile pe care parintii le au de la copiii lor din ziua de azi – sa fie cuminti, ascultatori, supusi – si pana la scenariul adultului autonom si descurcaret se casca o prapastie pe care nu prea putem sau nu prea stim cum sa o traversam.
De aceea ii sfatuiesc pe parinti se se gandeasca la acele atribute de neascultare si necumintenie care le ridica atatea probleme acum, in procesul de crestere a copiilor, si sa le vada ca pe niste atuuri in perspectiva. De exemplu, am un copil care imi ridica niste dificultati, dar fix lucrurile care ma deranjeaza la comportamentul copilului meu acum il vor ajuta pe el sa se transforme in adultul pe care doresc sa il vad.
Din pacate, la noi, atat sistemul familial cat mai ales sistemul educational valorizeaza excesiv si intr-o maniera adesea prost inteleasa cumintenia copilului si competenta academica. Este exemplul multor elevi cu rezultate foarte bune la invatatura, dar care se pierd odata scosi din “buchia cartii” si pusi in contexte de viata in care trebuie sa isi foloseasca si alte tipuri de competente decat cele academice. E vorba de acea diferenta intre coeficientul de inteligenta cognitiva IQ si coeficientul de inteligenta emotionala si sociala EQ.
Adriana Titieni: Eu as adauga pe lista si SQ, acea inteligenta spirituala necesara omului pentru a evoulua.
Diana Stanculeanu: Da, dar aceasta inteligenta spirituala nu o poti cultiva la copil nici cu jocuri la calculator, nici cu acces non-stop la emisiuni comerciale; o poti cultiva stand de vorba cu copilul tau, petrecand timp impreuna, creandu-i contexte care sa-l invete, intr-o maniera neplanificata, spontana, exact genul de valori pe care niciun manual, oricat de bun si de complet ar fi, nu le poate transmite.
S-au facut studii longitudinale care au urmarit aceeasi populatie de elevi pe parcursul a 20-30 de ani si care arata ca premiantii clasei rareori au ajuns adulti de succes. Mai degraba elevii care nu prea straluceau din perspectiva academica au ajuns ulterior sa aiba cariere de succes, sa bifeze si la capitolul familie, si la capitolul social – retele de prieteni. Asta s-a intamplat pentru ca acei copii – desi nu excelau, dar nici nu aveau probleme majore la scoala – au avut acces si la alte contexte de viata care le-au permis sa-si dezvolte si alte competente sociale, competente de management al emotiilor (altele decat cele generate de lucrarile de control) si pe care le-au accesat ulterior, in contexte de viata de studiu superior, de viata profesionala, in contexte de socializare si le-au permis sa aiba performanta din aceste puncte de vedere. De exemplu, degeaba sunt maestru in a dezvolta un produs inovator chimic sau fizic daca anxietatea mea nu imi permite sa prezint acel produs in fata unei comunitati stiintifice sau profesionale care sa-l recunoasca si in felul acesta sa ma recunoasca si pe mine ca autor al produsului respectiv.
In Romania, presiunea este foarte puternica pe invatarea in sistemul scolar, pe invatarea de tip academic; lucrul acesta este dublat si de procesul de dezvoltare, pentru ca de la varsta de 7-8 ani si pana la 13-14 ani avem o deschidere nativa a copilului catre cultivarea intereselor de tip cognitiv. Acesta este insa si momentul in care ar trebui sa intre in scena foarte puternic faimoasele activitati extracurriculare, care – atentie, dragi parinti! – nu inseamna meditatii la limba romana si matematica sau sapte limbi straine.
Activitatea extracurriculara ar trebui sa il duca pe copil intr-o zona in afara curriculumului scolar, de exemplu intr-o zona a sporturilor, in care invata sa comunice cu colegii de generatie intr-o maniera informala, spontana, pe valori care ii formeaza spiritul de echipa de care copilul va avea nevoie la locul de munca, de exemplu. De asemenea, parintele ar putea sa-l duca pe copil la dansuri, care il invata atat gratia la nivel de dezvoltare corporala, motricitate, suplete, spontaneitate, dar il poate invata si niste reguli de conduita sociala, care sa-l transforme pe copil intr-un tanar gentleman sau intr-o domnita foarte gratioasa; il ajuta sa ia contact cu propria corporalitate si sa fie sigur pe el, inclusiv din punct de vedere fizic, il invata o postura autonoma, de persoana sigura pe ceea ce spune si pe ceea ce face, il invata sa zambeasca, sa pastreze contact vizual.
Toate aceste lucruri enumerate mai sus pot parea marunte, dar in interactiunea cu ceilalti ne dau prezenta de spirit, ne dau siguranta, spontaneitate – acele calitati care ne cuceresc la o prima intalnire cu cei de langa noi.
Studiul este necesar si este fascinant sa studiem, sa ne cultivam interesele cognitive, iar beneficiile cognitive si academice sunt uriase, dar cartile nu ne raspund, nu ne pun intrebari, nu ne provoaca, nu ne pun in situatii spontane de viata; in lumea cartilor totul este liniar, predictibil, in controlul nostru; cartile nu ne dau acea pregatire pentru ceea ce inseamna dinamica unei lumi vii, reale, autentice, imprevizibile si spontane, careia trebuie sa ii facem fata cu raspunsuri pe masura, altele decat cele informationale.
Cartile nu ne infurie, ca noi sa invatam sa avem un management al furiei, nu ne frustreaza, ca sa invatam sa avem un management al frustrarii, nu ne pun in situatii de negociere si de conflict pentru a invata sa gestionam situatii problematice, nu ne pun in situatii de inferioritate pentru a invata sa ne sustinem punctele de vedere. Cum sa invatam toate aceste lucruri din carti?
Cu alte cuvinte, exercitiul uman este cel care ne invata sa relationam, sa supravietuim, sa ne adaptam si sa Reusim!
Daca vrei sa afli in fiecare saptamana ce mai e nou pe itsybitsy.ro, aboneaza-te la Newsletter.
