Copilului meu ii place sa deseneze, sa picteze sau sa citeasca. Ii place matematica sau vrea sa faca sport. Cum descopar ce-i place mai mult? Stiu sa-i ascult nevoile?
Psihologul Cristina Elena Negut ne invata cum sa ne descoperim copiii si ne ofera cateva sfaturi utile.
Interviu realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”.
A: Ne putem descoperi copilul prin activitatile pe care le face cu placere?
I: Trebuie sa ne uitam mai des in ochii copiilor. Nu trebuie doar sa stam langa ei si sa ne uitam spre idealurile pe care le avem noi pentru ei, ci sa ne uitam in ochii lor, sa-i ascultam mai des, sa povestim. Este nevoie de timpul acela pe care sa il “pierdem” impreuna, acel interval de timp in care copiii vin si intreaba: “am voie sa ma plictisesc ?“ Este timpul in care ne intalnim cu copiii si, ca parinti, le dam voie sa vada cine suntem, ce ne place si in momentul in care ei au disponibilitatea sa vina catre noi.
Copiii nostri nu stiu nici ei de foarte multe ori ce le place, decat in urma interactiunii cu noi, cu colegii sau cu doamna invatatoare. Asa descopera ce le place sau ce nu le place.
A: Cum il pot ajuta pe copilul meu sa descopere acest lucru?
I: Eu cred ca primul pas ar fi sa accept faptul ca exista o perioada in care copilul poate nu e neaparat fericit dar asta nu inseamna ca el nu exploreaza. Trairea este intensa. Eu sunt o extroverta, imi place sa vorbesc si cred ca atunci cand unui om ii place ceva, se vede in porii lui, se agita, se misca, este viu, este intr-o miscare continua. Asta e dinamica unui extrovert. Stiu ca fetitei tale ii place foarte mult matematica. Cum iti dai seama ca ii place matematica?
A: Pentru ca de fiecare data cand isi face temele, incepe cu matematica, se intereseaza de astronomie si au logica toate cartile pe care le citeste. Dar nu se bucura, nu se manifesta.
I: Placerea nu se manifesta intotdeauna. Placerea se manifesta si prin constanta unei actiuni. Este important sa acceptam ca placerea unora dintre copii nu se manifesta exuberant. Educa-te in a vedea ca pentru unii, placerea se manifesta prin constanta unei actiuni, in anumite zone. Am intalnit zilele trecute o persoana care spunea ca are trei copii si ca a invatat cel mai mult cu primii doi copii si mai putin cu al treilea copil, care era “soarele ei”. Nu a invatat nimic despre cel de-al treilea copil.
A: Care ar fi concluziile?
I: Ar fi bine sa ne incurajam copiii, cu toate ca uneori, pentru ceea ce le place sa faca, nu au nevoie de incurajare ci doar de certificare. Merita sa ii ascultam pe copiii nostri, nu sa ne dorim sa-i directionam catre un anumit lucru. Sa le cream aceasta oportunitate pentru ca ei sa vorbeasca despre placerea lor. Placerile nu se gasesc intotdeauna in materiile lor de scoala. Placerile se gasesc si in zona de dincolo de scoala: poate sa fie sportul sau poate sa fie doar abilitatea aceasta de a jongla cu un lucru care este diferit de scoala si nu se gaseste in scoala. Jocul in care el are o imaginatie fantastica poate sa fie o placere.
Ca parinte, trebuie sa vad cum as putea sa fac astfel incat sa cultiv aceasta placere, pana cand copilul meu va intelege ca va putea avea o meserie pe care sa o practice cu mare drag.
