Copilul meu termina gradinita si trebuie sa mearga la scoala iar eu, ca parinte, imi doresc sa fie un elev cu rezultate cat mai bune. Pentru asta trebuie sa lucrez suplimentar cu el, incepand de acum sau va fi plictisit si nu va mai fi interesat de scoala?
Psihologul Diana Tudose prezinta sfaturi utile in legatura cu mesajele despre scoala, pe care parintii le transmit copiilor, programul viitorului scolar si impactul scolii asupra copilului.
Interviu realizat cu psiholog Diana Tudose in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
realizata de Adriana Titieni
A: Astazi vorbim despre scoala si impactul scolii asupra copilului si al parintilor. Ce le poti recomanda parintilor?
I: Prima recomandare ar fi sa nu le cerem copiilor ce nu le putem oferi noi insine. Pot sa tolerez nemultumiri, bombaneli si critici. Nu trebuie sa ma astept sa fie copilul meu intotdeauna entuziasmat de capitolul scoala, dornic sa faca doar asta, ca singurul lucru minunat de pe pamant.
A: De la ce varsta este indicat sa mearga un copil la scoala? De la sase sau sapte ani?
I: Depinde. La gradinita exista grupa pregatitoare, unde, in functie de varsta si de rapiditatea cu care copilul face achizitii in perioada prescolara, ajunge mai repede sau mai incet, adica la cinci sau sase ani. Pot sa am copii care sunt apti pentru a incepe pregatirea de tip scolar si la sase si la sapte ani, in functie de cum s-au derulat lucrurile pe parcursul gradinitei.
A: Dar la 7ani si opt luni? Sunt cazuri de copii care merg tot la gradinita, pentru ca mama sau tata au considerat ca nu este capabil ca la 7 ani si opt luni sa mearga la scoala, astfel incat copilul merge la gradinita ca “magarul intre oi”.
I: Nu este neaparat obligatoriu sa vedem o discrepanta absoluta intre abilitatile si ritmul de invatare ale copilului de 7 ani si opt luni, fata de cel de sase ani. Este adevarat ca la varstele mici, sase luni ca perioada de dezvoltare si ca achizitii, poate sa insemne destul de mult, insa este un lucru relativ. E posibil sa avem “magarul intre oi”, dar este destul de probabil sa nu fie asa. Deci, nu pot spune cu certitudine varsta optima pentru a incepe scoala. Parintii nu trebuie sa uite sa ceara la finalul gradinitei un raport de evaluare pe indicatori psihologici, emotionali, cognitivi, si raportul cu privire la achizitiile copilului din punct de vedere al dezvoltarii lui intelectuale.
A: Ce crezi despre parintii care fac teme cu copiii inaintea clasei I?
I: Cum sa le mai spunem noi copiilor despre acel orizont de asteptari pozitive, cu privire la gradinita? Este cu atat mai important cand vine vorba de scoala, desi mesajul pe care-l transmit majoritatea parintilor este: “scoala e bau-bau, gata cu jocul, sa inveti, vei avea multe teme de facut”. Daca mie, ca adult, mi se va prezenta perspectiva unui nou job, despre care am ideea ca e bun pentru mine si mi s-ar prezenta in termenii acestia, nu m-as duce. Deci, atentie la modul in care prezentam scoala. Daca vacanta dintre sfarsitul gradinitei si inceputul clasei I va fi plina doar cu activitati de genul: foi intregi de cifre, liniute, puncte si toate celelalte, nu prea mai am pretentia ca scoala sa fie asteptata cu nerabdare si cu o curiozitate placuta pentru copilul meu.
A: Care sunt situatiile de care se poate lovi scolarul mic, de clasa I sau de clasa a- II- a?
I: Ar fi trezitul de dimineata si culcatul devreme seara, care ar trebui sa fie deja rutina achizitionata din gradinita. Trezitul de dimineata poate sa varieze cu o jumatate de ora mai devreme, insa nu este o variatiune fundamentala. Mizez pe faptul ca oricum, comportamentele autonome ale copilului, gen imbracat si spalat au crescut in rapiditate; chiar le face singur si cu o pregatire minimala din parte parintelui. Pregatim hainele pentru scoala de seara, ca sa nu stam dimineata sa cautam in dulap. Lucrurile ar trebui sa fie destul de simple din punctul asta de vedere.
Copilul nu merge la scoala sa se joace. Daca la gradinita, majoritatea activitatilor educationale sunt structurate sub forma jocului, la scoala vorbim de o cu totul alta structura: patru ore a cate 50 de minute fiecare, cu o pauza de 10minute intre ele. Este o noutate pentru copil si o provocare pentru functiile sale cognitive, pentru ca la sase, sapte spre opt ani, copilul meu nu-si poate concentra atentia mai mult de 25, maxim 30 de minute. Trebuie sa am grija ca in cele 50 de minute sa am si momente de interactiune, de rupere a ritmului si de recaptare a atentiei copiilor.
A: In acelasi timp si copilul ar trebui sa fie pregatit de acasa de catre parinti, sa i se explice ca exista o diferenta intre scoala si gradinita.
I: Aceasta pregatire se face foarte usor, inca din ultimul an de gradinita: seara nu mai citesc cu copilul o poveste de 10minute ci de 30 de minute. Nu ma mai joc doar cu papusile, ci realizez un puzzle si alte jocuri cu reguli si o anumita structura.
A: Cand trebuie sa-si faca temele un copil?
I: Majoritatea copiilor vin de la scoala, se schimba, mananca si apoi se odihnesc. Ei au aceste nevoi. Odihna poate sa insemne un joc, un tip de activitate relaxanta. Daca doarme, il las nu mai mult de o ora si jumatate. Daca alege alt tip de activitate, nu trebuie sa dureze mai mult de o ora, dupa care trebuie sa-si faca temele. Atentie insa la clasa I! Este absurd sa-mi tin copilul la birou mai mult de o ora si jumatate. In acest timp este normal ca un copil de sapte ani, sa se mai foiasca, sa se ridice sa-si mai aduca ceva sau sa intrebe cateva lucruri. Nu facem teme cu TV-ul in camera, cu radioul deschis. Parintii nu trebuie sa stea langa copil in timpul temelor, pentru ca vor creste dependenti unul de celelalt.
Daca mama si tata stau langa copil, acesta va invata ca nu se descurca singur, chiar daca nu intreaba tot timpul “e bine?” Este indicat ca parintii sa verifice temele dupa ce acestea au fost finalizate de catre copil si sa ofere sprijinul in rezolvarea unei probleme pe care nu o poate rezolva singur, dupa ce copilul a incercat.
A: Ce ne poti spune despre competitie? Exista nevoia sau dorinta parintelui de a avea copilul cel mai bun, insa poate copilul meu nu e cel mai bun. Am trait experiente neplacute la sedinta cu parintii, care pe mine m-au ingrozit. Cum am putea sa le spunem parintilor ca nu trebuie sa se laude cu copilul pentru rezultatele sale, dar nici sa-l terorizeze atunci cand nu are rezultate bune?
I: Sunt multi parinti care asociaza sau pun un semn de echivalenta intre rezultatele foarte bune ale copilului si competenta lor de parinte: sunt parinte bun daca si copilul meu este un elev bun. Asta ar fi o a doua mare greseala despre care nu am apucat sa vorbim. Cand copilul merge la scoala, nu devine elev ci ramane copil cu nevoi multiple, printre care si cele de invatare.
Revenind la competitie, chiar si copiii olimpici nu pot fi cei mai buni la toate materiile. Pot fi copii foarte buni la unele materii, cu competente pe anumite arii, si cu competente mai putin dezvoltate in alte arii, este normal. Pot sa am copil mediocru, pentru ca asta este potentialul sau si sa fie extraordinar de bun la sport sau la arte. Ceea ce este cert, este ca nu nota sau calificativul dau valoarea copilului.
Clasele I-IV reprezinta o perioada extrem de importanta pentru dezvoltarea stimei de sine a copilului si un copil cu FB pe linie are sanse mari sa-si dezvolte o stima de sine si un sentiment al valorii personale destul de puternic. In schimb, daca un copil are calificative scazute sau note mici, va trage concluzia ca nu este bun de nimic, sau ca s-a terminat lumea. Nu stiu in ce masura pot si fac invatatoarele lucrul acesta, insa parintii trebuie sa transmita acest mesaj: valoarea personala a copilului nu este data de o nota si este extrem de importanta exact aceasta perioada de varsta, pentru a transmite acest mesaj.
Mai exista urmatorul aspect: avem de a face cu un sistem educational care valorizeaza achizitiile cognitive; noi dam note pentru ce stie sau pentru ce reuseste sa memoreze copilul, ignorand cu totul competentele si abilitatile lui sociale. Astfel, putem intalni olimpicul de nota 10, care la sfarsitul clasei a XII-a nu este capabil sa-si ia un dosar si sa mearga sa se inscrie singur la o facultate. Ganditi-va la ce va doriti pentru copilul dumneavoastra, pentru ca daca va doriti un copil cu nota10 pe linie, premiant, inseamna din capul locului sa limitati la o singura dimensiune dezvoltarea copilului, sa valorizati o singura dimensiune.
Scoala trebuie sa le fie prezentata copiilor ca fiind un loc foarte frumos, in care copilul isi face prieteni noi, invata lucruri noi, constientizand in acelasi timp diferenta dintre gradinita si scoala.Vorbim de o perioada de varsta in care stima de sine si dezvoltarea ei sunt fundamentale, asa ca trebuie atentie la mesajele transmise copilului. Este foarte important ca mesajele sa fie pozitive si sa nu aiba tot timpul legatura cu notele de la scoala. Sa eliminam pe cat posibil temele in weekend si sa petrecem cat mai mult timp cu copiii in activitati recreative. Parintii nu trebuie sa uite ca un copil este si elev, nu este doar elev!
