Ce e al meu, nu-l impart cu nimeni! Foarte multi barbati au un simt al posesiei foarte dezvoltat, mai ales legat de persoana langa care traiesc.
In copilarie, au avut de infruntat complexul oedipian, fiind gelosi pe propriul lor tata si incercand sa-l indeparteze de mama. Ajunsi la varsta maturitatii, ei isi formeaza propria familie, iar sotia ia locul mamei si devine sensul vietii lor. Daca pana atunci mama era cea care ii oferea sprijinul moral si afectiv, de acum incolo sotia este cea care trebuie sa ii ofere toata atentia. Dar intr-un cuplu in care partenerii se iubesc foarte mult, va fi dorit si isi va face aparitia si un copil; mama isi va dedica o mare parte din timp si afectiune acestuia. Sotul se va simti un pic dat la o parte, nu mai este “centrul universului”, iar gelozia se va instala incet-incet, manifestandu-se la diverse nivele : vine foarte tarziu acasa, isi petrece timpul la serviciu sau cu prietenii, il respinge pe copil, neacordandu-i atentie sau chiar urandu-l.
Daca nu iubesti, nu esti gelos!
Gelozia este o traire emotionala normala, fiind generata de o dragoste foarte mare, dar important este sa nu depaseasca o anumita limita. Cea care va trebui sa rezolve aceasta “problema” este chiar sotia. Ceea ce trebuie sa faca ea este sa ii trezeasca sotului instinctele paterne, oferindu-i anumite responsabilitati in ceea ce priveste copilul: sa iasa cu el afara, sa ii prepare lapticul, sa ii faca baita, sa stea cu el cat timp tu gatesti sau iti faci un dus etc. Mandria de a fi tata va coplesi starile de gelozie anterioare. Cu timpul, sotul va dori sa te sprijine tot mai mult.
Draga mamico, la randul tau ai grija sa nu-l neglijezi prea mult pe tatal copiilor tai! Nu uita de momentele de intimitate cu sotul tau, de micile rasfaturi pe care i le acordai inainte de a se naste copilul si de vorbele frumoase pe care vi le spuneati. Iar tu, taticule, fii rabdator, ai incredere in dragostea sotiei tale, fii alaturi de ea si de copil, petreceti cat mai mult timp impreuna si fa-i mici bucurii! Copilul nu este nici dusmanul si nici rivalul tau, ci este rodul dragostei voastre.
Copilul nu este doar al mamei, ci si al tatalui!
Bebelusul din viata unei familii este o implinire, o realizare, iar de cresterea si ingrijirea lui ar trebui sa se ocupe ambii parinti. El are nevoie si de mama si de tata, are nevoie de dragostea acestora, de sfaturile lor si de discutiile de mai tarziu, cu fiecare parinte in parte. Un baiat se va simti in largul lui cand va discuta cu tatal despre problemele lui intime, sau cand vor merge impreuna la un meci de fotbal, iar o fetita se va simti in siguranta alaturi de tatal sau, cand o va insoti la petreceri sau o va asteapta sa iasa de la scoala, seara tarziu.
