In invatamantul romanesc exista si un personaj numit consilierul scolar, sau mai lung si mai complicat: profesor consilier in cabinet de asistenta psihopedagogica. Un astfel de personaj sunt si eu, consilier in mai multe scoli generale din Ilfov. Adica la tara, cum ar veni. Iar la tara, consilierul scolar are un statut extrem de ambiguu.
Iata, de pilda, cum ma prezinta unei clase de prescolari doamna educatoare: „Stati frumos pe scaun, cu mainile la spate, si nu uitati ca daca faceti galagie si nu sunteti cuminti, doamna psiholog stie sa faca si injectii”. Perspectiva unei injectii are calitatea neindoielnica de a amuti ca prin farmec un copil de cinci ani, mai ales ca doamna educatoare este om cu autoritate, dumneaei e „doamna” si stie foarte bine. Iar „doamna” este ferm convinsa ca eu pot sa fac injectii, ca doar sunt psiholog si am cabinet.
La clasele I-IV, doamnele invatatoare folosesc diferite metode pedagogice de disciplinare, toate adunate sub deviza „bataia e rupta din rai”. Cand aceasta metoda, in mod surprinzator, nu mai functioneaza, se ajunge la situatia cea mai grava: elevul este trimis la cabinet. Da, acolo, la capatul drumului, unde nimic din stiinta pedagogica a „doamnelor” nu-si mai face efectul, ma aflu eu, consilierul scolar.
Iata cum se desfasoara o astfel de intalnire: se ia copilul de mana, de ureche sau de par, aici preferintele difera, in functie de „doamne”, se impinge in cabinet si i se trag copilului ultimele doua palme peste fata, insotite de vorbe specifice, ce pot include sau nu nume de animale. Si uite asa, elevul este gata pregatit pentru o sedinta de consiliere, care bineinteles trebuie sa dea randament maxim, daca se poate chiar din ziua aceea.
La clasele mari, domnii profesori au tras de mult concluzia ca oricum elevii nu vor fi niciodata in stare de nimic, asa ca in cazul unei situatii mai problematice, sunt trimisi direct la cabinet, „la reparat”, ca eu stiu ce sa le fac, nu mai e nevoie nici de diriginte, nici de parinti, de nimic. Iar elevul are si el opinia lui despre consilierul scolar: ” Nu, doamna, nu vin, ca nu sunt nebun!”.
Domnii profesori au si ei rezervele lor in ceea ce priveste utilitatea unui consilier scolar, care doar se invarste prin scoala si nu face nimic. Adica nu am ore, nu predau nimic, doar vorbesc, prin urmare, cu atata timp liber, nu ar fi mai bine sa ma ocup de chestii mai utile, ca de exemplu facutul cafelei? Solutia mea la aceasta situatie a fost sa fac o asemenea cafea, incat nu mi-a mai cerut nimeni nici sa torn in ceasca pentru tot restul anului.
Cabinetul meu este locul unde ma intalnesc cu elevii si incerc sa ii ajut. Un baietel de scoala elementara tocmai a reusit sa pronunte corect un sunet care nu-i iesea deloc si din cauza caruia ”doamna” renuntase sa il mai puna sa raspunda. De ce oare domnului director i-ar placea sa transforme cabinetul in spatiu de depozitare? Eu, consilierul scolar, inca nu gasesc raspunsul.
buna ziua
imi puteti da cateva sfaturi de inceput in meseria de consilier scolar?
sunt la inceput si nu stiu de unde sa pornesc
va rog sa ma ajutati
buna ziua! ma numesc Liliana, sunt din Bucuresti. Am absolvit Fac.de Psihologie S.Haret in 2010, nu am profesat nicicum in calitate de psiholog, acum as vrea sa fac cursuri de consilier scolar si sa si profesez. Am tot cautat pe site-uri informatii, chiar si pe Fond European Social POSDRU, nu am gasit nimic si chiar sunt total derutata. Ma puteti ajuta cu informatii despre cursuri sau orice altceva stiti despre acest subiect? Va multumesc si astept.