Personajele din filme si desene animate pot deveni adevarate modele pentru copiii nostri, mai ales in cazurile in care parintii sunt absenti. Este un lucru bun sau rau? Aflam acum, la Psihotaclale, alaturi de Cristina Trepcea si Irina Nistor.
Daca anul trecut cei mai multi copii o indrageau pe Elsa din Frozen, acum se pare ca toti vor ca optimista Joy, din Inside Out, sa le fie prietena. Si noi, adultii am trecut prin asta: ne-am atasat de un personaj dintr-un film sau din desene animate. Pentru unii, a fost Bugs Bunny, pentru altii a fost pustiul din Home Alone si tot asa.
”Sunt la fel de reali pentru ei cum suntem noi, parintii lor. Uneori, le sunt chiar mai aproape, atunci cand noi suntem absenti sau furati de griji si treburi si ii lasam singuri”, spune Cristina Trepcea.
Dar este constructiva aceasta pasiune? Sau, mai degraba, reprezinta un refugiu cauzat de lipsa parintilor in viata copiilor? Ce invata copiii de la eroii din ecrane? Hai sa vedem! La final, Irina Nistor ne spune topul sau pentru cele mai bune filme pentru copii.
Vrei sa asculti si alte subiecte dezbatute? Intra pe pagina Psihotaclale.
