Sirenele

Sirenele sunt fapturi bizare – despre ele se spune ca aveau cozi de peste, cealalta jumatate a corpului avand forma umana. Sirenele traverseaza mitologiile lumii, vrajindu-i pe marinari cu glasurile lor ademenitoare.
Partea cea mai interesanta este ca o cercetatoare americana susţine prin studiile si cărţile ei ca frumoasele naiade din oceane şi mări există in realitate. Ele sunt prezente si in miturile incase, in civilizatia mesopotamiana si in legendele din nordul Siberiei.

Plinius cel Batran, naturalist riguros in afirmatiile si cercetarile lui, scria in a sa ” Istorie Naturală ” : ” In ce priveste Sirenele, zvonurile despre ele nu sunt povesti nascocite, ci adevarul curat. Tot trupul le e zbarlit si solzos, in partea de sus amintind de un corp feminin. Sirenele locuiesc in mare, in preajma tarmurilor. Vocile lor linistite, tanguitoare pot fi auzite si ziua „.
Sirenele – sau naiadele mării, cum mai sunt numite – nu au fost vazute numai in antichitate. Se pare ca in 1608, ele au fost văzute de unul dintre cei mai vestiti navigatori din istorie, Henry Hudson; in 1714 au fost semnalate in apropierea insulelor Hawaii, iar in 1790 o sirena moarta a fost gasita pe un tarm din Thailanda. Cea mai completa relatare dateaza insa din anul 1883, cand trei marinari englezi, care navigau pe un vas de-a lungul coastelor Scotiei, au capturat o faptură fabuloasa, jumatate femeie, jumatate peste – cu cap si tors de femeie si coada de peste – , care se incurcase in plasa lor de pescuit. Conform relatarilor pasagerilor aflati la bord, cei trei marinari ar fi adus captura pe punte, observand-o vreme de aproape trei ore, dupa care i-au redat libertatea.

Cat a durat ciudatul eveniment, bizara creatura a scos sunete plangacioase si stinse, fara sa incerce, totusi, sa scape din plasa. Intorsi la tarm, capitanul vasului si unul din mateloti au relatat intamplarea autoritatilor portuare. Evenimentul a starnit mult interes in epoca, martorii intamplării fiind audiati indelung de un profesor de la departamentul de istorie naturală a Universitatii din Edinburgh . Din marturiile inregistrate in imprejurarile de atunci rezulta ca Sirena masura o lungime de un metru, ca partea de sus a trupului era de femeie, iar partea de jos era asemanatoare cu a unui peste.

Martorii de atunci spuneau ca fata, fruntea si gatul ei erau scurte, ca la maimute, in vreme ce gura şi buzele erau de forma perfect omeneasca. Partea de jos a trupului avea forma de peste, terminata cu o coada ca de rechin. Sirenele din ultimele veacuri ale mileniului nostru ii impresioneaza la fel de puternic pe cei care le intalnesc. Asa cum s-a intamplat in anul 1830 pe insula Benbecula din Hebride, cand aparitia unei sirene, foarte aproape de tarmul marii, a atras pe mal o multime de curiosi. Din nefericire, piatra aruncată de un copil a nimerit-o in cap, omorand-o. Peste cateva zile, cand cadavrul a fost aruncat de valuri pe tarm, el a fost examinat in amănunt de şeriful districtului, Duncan Shaw.

In ziua de 5 ianuarie 1980, Alexander Gunn, un venerabil pensionar englez, se plimba pe malul marii, la circa cinci kilometri sud-est de Sandwood Bay, in Highlands – Scotia -, cand a zarit pe cineva, despre care a crezut la inceput ca este o femeie, care sedea la marginea apei, pe o stanca. Cand s-a apropiat la o distanţă de patru-cinci metri, a constatat cu stupoare ca femeia avea in partea de jos a corpului coada de peste. Cei doi si-au incrucisat privirile pentru cateva clipe, după care batranelul a luat-o la sanatoasa, infricosat de descoperirea sa. Din ziua aceea si pana cand a murit, britanicul a rămas neclintit in afirmatia sa : „ Nu era o foca, ci o sirena. Radeti de mine cat vreti. Sunt sigur ca am văzut o sirena si nu voi nega lucrul acesta pentru tot aurul de pe pamant „.

Fapt interesant : relatari de data recenta sustin afirmatia ca pe malul coastelor scotiene si chiar daneze sirenele isi fac aparitia destul de frecvent – simbolul orasului Copenhaga e o sirena – . Mai mult, au fost gasite cateva schelete bizare, expuse in prezent la Muzeul Regal din Scotia, si care se presupune ca le apartin acelorasi vietuitoare marine.