Racoritoarele isi au originea in apa minerala a izvoarelor naturale. A te imbaia intr-o astfel de apa a fost multa vreme considerat un lucru sanatos, si… chiar asa este.
Despre apa minerala se spunea, de asemenea, ca are puteri curative, adica poate fi un leac pentru diferite afectiuni.
Cea mai veche si populara bautura racoritoare cunoscuta este ceaiul. Acesta a fost consumat pentru prima data in preajma anului 2737 i.e.n., la curtea Imparatului chinez Shen-Nung, dupa ce un inventator anonim a nascocit „tocatorul de ceai” – un dispozitiv mic care toaca frunzele de ceai, pregatindu-le pentru procesul de preparare a bauturii.
Tocatorul de ceai era reprezentat de un vas de ceramica sau lemn in centrul caruia se gasea o roata ascutita care taia frunzele de ceai in fasii subtiri. Pliculetele de ceai pe care le cunoastem cu totii au aparut abia in secolul trecut. Primele pliculete erau realizate manual, din tifon de matase, iar primele patente pentru acest tip de pliculete dateaza din 1903. Ceaiul la pliculet a ajuns pe piata un an mai tarziu si a fost comercializat cu succes de catre negustorul de ceai si cafea Thomas Sullivan din New York.
Primele racoritoare necarbogazoase scoase pe piata au aparut abia in secolul al VII-lea si erau facute din apa si suc de lamaie, indulcit cu miere. Aceasta bautura nu era altceva decat limonada pe care o bem cu placere si in ziua de azi. Asa s-a numit si prima companie care a fabricat limonada: La Compagnie de Limonadiers, din Paris, care in 1676 detinea monopolul pentru vanzarea limonadei.
Un alt moment important in istoria racoritoarelor e reprezentat de inventarea, de catre om, a primei ape minerale potabile. Aceasta a fost creata in 1767 de catre englezul Joseph Priestley. Trei ani mai tarziu, chimistul suedez Torbern Bergman a inventat un aparat care prepara apa minerala din calcar, prin folosirea acidului sulfuric, insa nu in compozitie, ci in procesul de preparare.
In SUA, racoritoarele acidulate nu au avut un prea mare succes pana cand John Mathews a inventat aparatul pentru producerea apei acidulate. El a realizat apoi mai multe aparate pe care le-a vandut proprietarilor de „soda fountains” (magazine de racoritoare).
Mai tarziu, farmacistii americani care vindeau apa minerala au inceput sa adauge la aceasta ierburi medicinale si aromatice, folosind mai ales scoarta de mesteacan, papadie, salcie si extracte de fructe.
Primele „soda fountains” au devenit rapid o parte semnificativa din cultura americana; nu peste mult timp, clientii au inceput sa-si doreasca sa poata lua acasa bautura lor preferata. Astfel, la cererea clientilor, a aparut si s-a dezvoltat industria de imbuteliere a bauturilor racoritoare.
In primele zile ale industriei de imbuteliere, peste 1.500 de patente americane au fost emise pentru diferite tipuri de capace si dopuri pentru sticlele de bauturi carbogazoase. Aceste sticle se aflau insa sub mare presiune din cauza gazului, lucru care i-a determinat pe inventatori sa incerce sa gaseasca cea mai buna modalitate de a evita pierderea dioxidul de carbon (bulelor). Metoda a fost descoperita la putin timp de William Painter, un operator dintr-un magazin de masini din Baltimore. El a reusit sa creeze o sticla cu dop special, care nu mai permitea gazelor sa iasa. Inventia sa e, de fapt, sticla cu capac pe care o stim cu totii.
Coca-Cola a fost inventata in anul 1886 de catre doctorul John Pemberton, un farmacist din Atlanta, Georgia, SUA. Numele bauturii a fost sigerat de catre un bibliotecar pe nume Frank Robinson, un prieten al farmacistului. Robinson este, de fapt, si cel care a scris pe etichetele sticlelor numele Coca Cola in forma clasica, pe care o cunoastem astazi.
