Pe vremuri, paunii traiau doar in India si in Sri Lanka, dar faima frumusetii penajului lor a trecut granitele multor tari, ceea ce a facut ca paunii sa fie naturalizati in mai multe zone ale globului.
Paunul a fost asadar introdus ca pasare semicaptiva in aproape toate zonele de pe glob, populand acum parcurile si gradinile zoologice din numeroase regiuni.
Aceasta „domesticire” a inceput cu mii de ani in urma, existand dovezi istorice care amintesc de pauni care ii desfatau pe vechii egipteni, pe romani sau pe grecii antici.
In general, in toata familia galiformelor (din care face parte si gaina), masculii au un penaj mult mai impresionant decat femelele. Iar aceasta diferenta este si mai mare in cazul paunilor: femela este maronie cu alb si are coada scurta, iar masculul are corpul albastru stralucitor, coada sa fiind formata din aproape 150 de pene lungi, fiecare avand un „ochi” cu irizari. Si marimea corpului diferita: paunitele nu masoara mai mult de 90 – 100 cm, in timp ce paunii pot depasi doi metri, cu tot cu coada.
Paunii masculi din majoritatea speciilor au corpul acoperit cu fulgi albastri (ca in cazul celui comun, denumit stiintific /Pavo cristalus/), dar exista si variante de colorit verde (/Pavo muticus/), alb, castaniu-stralucitor si chiar purpuriu.
In perioada de imperechere, cand paunul vrea sa impresioneze femela, isi desface coada in evantai. Toamna tarziu, in tarile cu clima temperata, masculul naparleste, pierzandu-si majoritatea frumoaselor pene care ii formeaza coada.
Paunii sunt pasari foarte rezistente, dar si tare grijulii, calitati care ii ajuta sa traiasca 40 sau chiar 50 de ani. De altfel, ei devin maturi dupa numai doi ani, varsta incepand cu care paunita depune in cuib oua fertile (din care pot iesi pui).
Ouatul pentru clocit incepe, de obicei, in aprilie, femela facand cate un ou pe zi si depunand in total intre 7 si 10 – in salbaticie. In cazul in care acestea sunt adunate pentru clocirea in incubator, o paunita poate face chiar si 30 de oua (bej-maro, de marimea celor de curca).
In privinta hranei, paunii nu sunt exotici, fiind absolut nepretentiosi: mananca boabe de porumb, ovaz, seminte de floarea-soarelui, iarba (chiar si papadie!), insecte etc. Cam acelasi „meniu” pe care il au si pasarile domestice din orice ograda de gospodar. Mai mult decat atat, atunci cand niste crescatori americani mai excentrici i-au tentat cu mancare pentru caini si pisici, paunii s-au pus pe ciugulit cu pofta bobitele respective.
In India, paunul este considerat pasare nationala, si sute de ani s-a crezut ca aceasta tara (si zonele invecinate din Pakistan, Ceylon, Jawa, Malaysia) este unica sa regiune de origine. Totusi, foarte tarziu, in anul 1936, s-a facut o descoperire stiintifica uimitoare: in districtul Sankuru, din centrul statului african Congo, traieste – nu se stie de cand – /Afropavo congensis. /Acesta este paunul de Congo, o pasare din aceeasi familie cu ruda sa asiatica, dar despre care nu s-a putut explica niciodata cum de a ajuns sa vietuiasca la mii de kilometri in interiorul continentului african.
