Televiziunea este mijlocul de comunicare de masa cu cel mai mare impact asupra societatii.
Tehnic vorbind, televiziunea este definita ca un procedeu de descompunere, transmitere la distanta si apoi de recompunere a imaginilor.
Acest mijloc de comunicare a fost inventat intre cele doua razboaie mondiale, dar a inceput sa se dezvolte la nivel public abia la sfarsitul anilor 1940, in Statele Unite si apoi in Europa.
Televiziunea functioneaza pe baza capacitatii seleniului de a transforma energia luminoasa in energie electrica si invers, datorita radiatiilor de electroni (baleiaj).
Pentru aceasta, un fascicol de electroni baleiaza (adica este proiectat) in spatele unui ecran alcatuit dintr-o multime de puncte luminoase, dispuse pe 525 de linii care compun 25 de imagini (fotograme) pe secunda.
Imaginea analizata este transformata intr-un semnal electric ce va fi transmis prin radiodifuzie. La receptie, imaginea este reconstituita prin acelasi procedeu.
Camera de luat vederi, care imita in buna masura ochiul omenesc, este aparatul principal in tehnica televiziunii. De fapt, o camera video serveste la captarea semnalelor luminoase, a radiatiilor electromagnetice corespunzatoare si la transformarea lor in semnal electric.
In aproape orice televiziune exista doua compartimente principale: studioul si regia tehnica. Studioul este un spatiu interior postului in care se desfasoara emisiunea. Acolo, prezentatorul realizeaza programul si este filmat de operatorii de imagine (cameramani).
Fiecare imagine surprinsa de camerele video in studio este vizibila pe cate un monitor aflat in regia tehnica. In aceasta incapere, regizorul face selectia imaginilor ce vor fi emise sau, dupa caz, inregistrate.
Prima emisie tv constanta a inceput in Statele Unite in 1939, iar in 1950 a inceput emiterea unui program de 28 de ore pe saptamana, cu o antena situata pe Turnul Eiffel din Paris.
Facand o comparatie intre principalele mijloace de comunicare de masa (televiziune, radio, ziare), se poate spune ca, fata de ziare, mesajele transmise de radiouri si televiziuni au avantajul de a fi putea fi receptionate, datorita sunetului, in timpul desfasurarii altor activitati (casnice, gospodaresti).
De asemenea, un mesaj televizat sau radiofonic poate fi transmis in direct (chiar in momentul in care se desfasoara actiunea), lucru pe care ziarele nu-l pot face pentru simplul motiv ca ele trebuie intai tiparite. Trebuie mentionat faptul ca radioul are de castigat in competitia pentru intaietate (daca se aplica principiul „cel mai rapid”), deoarece nu necesita deplasari de aparatura excesiva.
In televiziune, pe de alta parte, este necesara deplasarea, la locul unui eveniment, a unui car de transmisie, fara de care emisia dintr-un loc exterior postului este imposibila.
Desi in acest caz radioul este invingator, televiziunea isi ia revansa si castiga pe alt plan: informatia pe care o difuzeaza are un impact mai mare fata de radio datorita imaginii care ofera o mai mare credibilitate.
