Din vremuri stravechi, oamenii au avut nevoie de a imparti ziua in anumite perioade de timp. Cum s-a ajuns la ceasurile pe care le folosim astazi? Stie Zimitot!
In urma cu mult timp, anul era impartit in functie de semanat, recolta, caderea frunzelor, in funtie de momentul inghetului si dezghetului. Ziua era impartita in doar doua bucati, separate de momentul mesei de pranz; nu era nevoie de ceasurile pe care le stim noi pentru a stabili acest eveniment. Era de ajuns stomacul, care indica punctual momentul intreruperii lucrului.
Adevarata impartire a zilelor vine din Egiptul Antic, din motive religioase. Apoi, persanii, babilonienii si grecii au ales sa imparta ziua in cinci segmente, din care facea parte si „timpul sacrificiului”! Iar romanii aveau alt sistem: de la 8 la 9 era mane, miezul zilei se numea meridies, ceasul apusului era vespera, timpul somnului se intitula concubium, iar diminetii i se spunea gallicinum.
Apoi, au fost inventate clepsidra cu apa sau cu nisip, lumanarea sau candela, ale caror ramasite nearse de ceara ori de ulei indicau ora.
Cum au evoluat tehnicile de masurare a timpului pana la ceasurile din zilele noastre? Le spune Zimitot copiilor!
Urmareste si mai multe sfaturi de la Zimitot in Playlistul YouTube.
