Desi mamiferele nu sunt in general mari constructori, castorii reprezinta o exceptie. Ei se asaza totdeauna langa o apa, cel mai adesea in apropierea unui mic lac sau a unui parau, unde isi cladesc adevarate adaposturi.
Constructia incepe prin saparea unei vizuini subacvatice, de obicei in mal, peretii acesteia fiind claditi din pietre de rau lipite cu noroi.
Deasupra, castorii ridica un fel de movila uriasa, formand o coliba din crengi pe care le fixeaza tot cu ajutorul malului. Constructia este atat de solida incat poate suporta greutatea unei persoane adulte. Cand casa este gata, se sapa la interior, deasupra nivelului apei, o singura camera mare, de locuit, peretii ramanand foarte grosi – avand peste 60 de centimetri; intrarea in acest adapost se face numai pe sub apa, astfel incat locatarul poate veni sau pleca fara sa fie vazut.
Masurile de protectie nu se opresc aici : castorii mai construiesc in jurul adapostului lor si cateva baraje si canale foarte eficiente impotriva agresorilor : lupi, ursi, lincsi, coioti; si asta datorita faptului ca nivelul poate fi controlat, iar casa este mereu inconjurata de apa. Si aceste baraje sunt cladite temeinic. Castorii folosesc malul, ramuri, pietre si chiar trunchiuri groase de copaci, pe care ii taie cu dintii incisivi de jos, folosindu-i pe cei de sus drept parghii.
Castorii sunt rozatoare ierbivore, schimbandu-si regimul alimentar in functie de anotimp. Primavara si vara se hranesc cu frunze de copac, dar si cu radacini sau muguri ai vegetatiei din zona, nuferii fiind una dintre plantele lor preferate. Toamna si iarna castorii mananca scoarta si ramurelele unor copaci, in special ale foioaselor, dar si proviziile stranse toamna si depozitate sub apa. Aceasta pastrare subacvatica functioneaza exact ca o conservare, asigurand proviziilor aceleasi valori nutritive.
Doua specii strans inrudite si destul de asemanatoare sunt numite castori si traiesc pe malurile opuse ale oceanelor Atlantic si Pacific, fiind botezate dupa numele continentului pe care locuiesc: castorul euroasiatic – Castor fiber si castorul american – Castor canadensis. Mai mari decat majoritatea rozatoarelor, din a caror familie fac parte, castorii au capul relativ mic, un corp compact si indesat, acoperit de o blana deasa, de culoare maro-inchis. Ca si in cazul majoritatii mamiferelor care isi petrec o mare parte din timp in apa, blana este alcatuita din doua tipuri de peri : fire scurte, dar dese – care asigura izolare termica si fire mai lungi – de protectie, pentru camuflaj si aparare. Picioarele castorilor sunt scurte, toate cele patru labe fiind palmate, doar cele dinapoi avand membrane pentru deplasarea prin apa . Si coada lor ii deosebeste de alte rozatoare : este turtita pe orizontala si acoperita cu un fel de solzi pielosi, proprietati ce o transforma intr-o excelenta vasla, dar si carma, atunci cand castorii se afla in apa. Castorii reprezinta specia de rozatoare cea mai mare din Europa, exemplarele mature ajungand sa cantareasca 18 – 20 de kilograme; au fost consemnate si exemplare de 29 kg, iar lungimea lor tinde spre 150 de centimetri, inclusiv coada.
