Cangurii sunt mamifere erbivore, majoritatea traind in Australia, desi sunt intalniti si in Noua Guinee si Noua Zeelanda. Femelele au pe burtica un „buzunar”, numit marsupiu, in care isi tin puii atunci cand acestia sunt mici.
Datorita acestei particularitati zoologii au inclus cangurii in ordinul marsupialelor (de la latinescul „marsupium”, care inseamna chiar buzunar).
Din acest ordin mai fac parte iepurele marsupial, veverita marsupiala, vulpea marsupiala, pisica marsupiala si ursuletul Koala, toate aceste animale australiene avand acea „punga” in care isi cresc puii in primele luni de viata.
Etimologia cuvantului „cangur” e legata de sosirea in Australia a primilor navigatori europeni, care atunci cand au vazut acest animal ciudat i-au intrebat pe bastinasi cum se numeste, iar aborigenii au raspuns „canguru”, adica: „nu inteleg limba ta”, pentru ca in mod evident nu vorbeau aceeasi limba.
Cangurii este unul dintre cele mai rapide animale, desi se deplaseaza numai in salturi. Acestea pot ajunge la 5-6 metri lungime, in timp ce viteza maxima de deplasare poate atinge chiar 60 km/ora. Un rol foarte important in deplasarea sa il are si coada, care il ajuta la mentinerea echilibrului in timpul lungilor salturi. De asemenea, cangurul se
foloseste de coada pentru a se sprijinit pe ea, aceasta functionand oarecum ca un al treilea picior.
Cangurul face parte dintr-o familie foarte numeroasa, formata din aproximativ 60 de rase diferite, denumite „macropozi”, adica „picioare lungi”. Desi sunt foarte asemanatoare, acestea se deosebesc prin dimensiuni si mod de viata.
Cel mai mic membru al familiei macropozilor este cangurul-sobolan sau cangurul pitic. Dimensiunile sale variaza intre 38 si 52 de centimetri si cantareste mai putin de un kilogram, fapt care ii permite sa se strecoare cu usurinta prin galeriile subterane, unde isi construieste adapostul.
Cangurul rosu este insa cel mai cunoscut membru al familiei macropozilor, numele sau stiintific fiind „macropus rufus”. Acesta este un mamifer de dimensiuni mari, avand aproximativ 1,5 metri inaltime, o greutate de circa 80 de kilograme si o coada lunga si subtire, care poate atinge aproximativ un metru lungime. Denumirea de „cangur rosu”
este insa inselatoare, deoarece nu toti sunt intr-adevar rosii, existand diferente de nuante in functie de regiune. In estul Australiei, de exemplu, masculii sunt de obicei rosii, iar femelele sunt gri-albastrui. In alte parti, ambele sexe pot avea blana brun-rosiatica.
Pasunile aride, stepele pline de arbusti si bogate in sare din sud-vestul Australiei reprezinta habitatul natural al acestei rase, desi pot trai chiar si in ape de mica adancime. Cangurul este vegetarian si poate rezista zile intregi fara apa. Adaptandu-se climei uneori deosebit de calde, aceste animale pot supravietui la temperaturi de peste 40 de grade Celsius, evitand activitatea in timpul zilei.
