Camila este, probabil, animalul cel mai bine adaptat vietii in desert. Oamenii de stiinta cred ca „stramosii” camilei sunt originari din America de Nord, unde au trait in urma cu peste 40 de milioane de ani, iar de aici au migrat in regiunile desertice din nordul Africii si din Asia.
Domesticirea camilelor s-a realizat mult mai tarziu, in urma cu cateva mii de ani, cand comerciantii de tamaie au inceput sa le antreneze pentru drumurile lungi prin deserturile Arabiei. Cu timpul, intre oamenii din desert si camile s-a stabilit o puternica legatura, care a dat nastere unor numeroase traditii si obiceiuri. De asemenea, camila a asigurat, pana in prima jumatate a secolului al XX-lea, toate nevoile de transport, lapte, carne, lana si piele pentru oamenii deserturilor. Odata cu civilizarea zonelor desertice, cocosata” a inceput sa aiba un rol mai mult turistic.
Se pune adesea despre camile ca au un comportament imprevizibil, se enerveaza usor si sunt incapatanate, pentru ca atunci cand le deranjeaza ceva, scuipa si lovesc. In realitate, ele sunt animale blande, rabdatoare si inteligente. Este adevarat ca scot niste gemete si tipete atunci cand sunt incarcate si trebuie sa se ridice in picioare. Dar asta
nu inseamna ca se opun muncii, aceste sunete insotind de fapt efortul fizic.
O camila poate merge 5-7 zile consumand putina hrana si apa sau chiar deloc, si isi poate pierde un sfert din greutatea de 700 de kg fara ca organismul sa dea semne de slabiciune. Contrar credintei populare, nu cocoasa e secretul depozitarii apei, ci sistemul deosebit de circulatie a sangelui, care ii permite camilei sa poata bea si asimila 100 de litri de apa (zece galeti mari) in numai zece minute. Cocoasa reprezinta, de fapt, un tesut gras, din care animalul isi obtine energia cand hrana lipseste. Cand o camila isi utilizeaza cocoasa de grasime pentru a supravietui, aceasta se inmoaie si se micsoreaza. Daca se consuma prea multa grasime, cocoasa micsorata nu va mai sta dreapta, ci va atarna intr-o parte. Asta nu inseamna ca „stapana” ei va ramane cu un handicap. Cu hrana si cateva zile de odihna, cocoasa va reveni la pozitia si la forma ei.
Urechile camilei sunt captusite cu blana pentru ca nisipul ridicat de furtuni sa nu poata patrunde. Observand insa urechile sale mici si cunoscand faptul ca uneori nu raspunde la comanda stapanului, am putea crede ca din aceaste cauze nu aude prea bine.
Picioarele ei lungi si subtiri nu sunt atat de fragile precum arata. Ele au muschi puternici care ii permit sa poarte incarcaturi grele pe drumuri lungi. Se pot pune incarcaturi de pana la 450 de kilograme pe spatele unei camile, dar pentru a-i fi mai usor, se obisnuieste sa nu se depaseasca 150 de kilograme. Si pentru a purta mai usor asemenea poveri, talpile camilelor sunt late, plate, cu cate doua „degete” la fiecare
picior. Cand camila calca, ele se desfac, astfel incat picioarele sa nu se afunde in nisip. Camila se deplaseaca miscandu-si ambele picioare de pe o parte a corpului, apoi pe celelalte doua, in acelasi timp, asemenea miscarii vaslelor la vechile corabii. Acesta este unul dintre motivele pentru care camilele au fost numite si corabiile desertului.
Ochii mari ai camilei sunt protejati impotriva furtunilor de nisip printr-un rand dublu de gene lungi si intoarse, iar sprancenele stufoase ii apara privirea de soarele desertului.
