„Exista voci care sustin ca a imparti patul cu un copil mic poate pune in pericol siguranta lui, daca parintele adoarme si uita ca e cu bebe in pat. La mine a fost mai degraba pusa in pericol calitatea somnului meu atunci cand am impartit prima data patul cu fetita noastra. Ma trezeam din 5 in 5 minute, ma mai uitam putin la ea, zambeam, adormeam, iar ma trezeam, si tot asa. Iar cand mi-am dat seama dimineata ca eram tefere amandoua si ca fetita dormise atat de bine pe pieptul meu, am hotarat sa impart in continuare patul cu copilul pentru urmatoarele cateva luni. Mi-a fost, ce-i drept, teama ca nu cumva sa-mi alunece din brate si m-am inconjurat de perne ca o fortareata, dar nu s-a intamplat nimic. Statea lipita de mine ca un magnet.
Dupa doua luni de dormit impreuna am mutat-o in patutul ei, la jumatate de metru de patul nostru, si de atunci doarme singura in fiecare noapte, mai putin atunci cand plecam pe undeva si am din nou ocazia sa dorm tinand-o in brate. Cred, totusi, ca am fi dormit mult si bine toti trei impreuna daca am fi avut patul putin mai mare, cat sa avem suficient spatiu cu copilul dormind de-a curmezisul.”
Georgiana, mama de pici
