Cand vine vorba de propria persoana, nici adultii nu pot face bine diferenta intre nevoi si dorinte. Atunci, cum de ne asteptam ca micutii nostri sa se descurce? Mesajele transmise intre copii si parinti risca sa nu fie auzite de nicio parte. Ce facem atunci?
Antonia Noel (singurul trainer din Romania certificat de catre Institutul ESPERE International din Paris) ne dezvaluie cum ii putem ajuta pe cei mici sa faca diferenta dintre nevoi si dorinte.
Descopera mai departe cat de importanta este puterea exemplului pentru cei mici si cum ii poti ajuta sa inteleaga echilibrul dintre „a vrea” si „a fi necesar”.
Oana Anghel: Cum pot parintii sa ii explice copilului diferentele dintre nevoi si dorinte? De exemplu, in situatia in care copilului nu i s-a facut voia si s-a bosumflat.
Antonia Noel: Suntem cu totii, la baza, produsul nevoilor si dorintelor noastre, ca fiinte umane. In functie de gradul de satisfacere a acestora, relationam cu cei din jurul nostru. Ambele sunt importante, atat nevoile cat si dorintele si nu vom putea sa traim fara a le lua in calcul, zilnic, in viata noastra. Insa, daca nevoile sunt absolut necesare pentru supravietuire, lipsa satisfacerii anumitor dorinte nu are un impact asupra sanatatii copilului.
Cea mai simpla cale pentru a ne ajuta copiii sa inteleaga diferentierea intre dorinte si nevoi este sa le vobim despre ele si sa le si aratam, intr-un context in care dezvoltam un dialog cu copilul. Explicatiile nu trebuie niciodata sa apara in momentele tensionate sau cand nu avem timp suficient la dispozitie.
Atunci cand sunt in dialog cu copilul, ii pot arata o sticla de apa, spunandu-i ca aceasta reprezinta simbolic nevoia lui de a se hidrata. Ea e vitala. Il pot invita sa-mi dea alte exemple de nevoi pe care el le considera vitale si il ajut astfel sa-si defineasca singur nevoile (atat cele fiziologice cat si cele relationale, afective).
Ii pot arata ulterior un telefon si-i pot spune ca, in mod simbolic, acesta reprezinta dorinta lui de a se juca pe o tableta. Il ajut astfel sa diferentieze dorintele de nevoi si sa descopere ca, fara satisfacerea acelei dorinte el va fi capabil sa traiasca in continuare.
Atunci cand copilul exprima o dorinta, indiferent de varsta sau de dorinta lui, iti propun sa-i raspunzi:
„Eu sunt responsabil de nevoile tale, asta e rolul meu de mamica/tatic, de dorintele tale stiu ca te poti ocupa singur, tu esti responsabil.”
Exista in continuare posibilitatea unui demers simbolic prin care-i propunem sa-si confectioneze o cutie a dorintelor, in care sa-si aseze toate dorintele sale.
Invit parintii sa nu se lase „sfasiati sufleteste” de bosumflarea copilului. Cel mic are dreptul la „bosumflare”, ba chiar mai mult, frustrarea este un sentiment extrem de util in cladirea unei personalitati echilibrate, adaptate realitatii in viitoarea viata de adult pentru care il pregatim.
O.A.: Ce se intampla atunci cand copilul nu intelege cu ce a gresit sau de ce este nevoie sa faca un anumit lucru? Parintele recurge la pedeapsa? Daca nu, ce solutii exista?
A.N.: Eu nu cred ca copiii gresesc, ci doar ca ei indeplinesc anumite actiuni care nu sunt in acord cu asteptarile adultilor la un moment dat sau cu regulile stabilite intr-un anumit context.
Este bine ca, inainte de orice cerere, sa-i prezentam copilului regulile in acel context (de exemplu, degeaba il cert pentru ca a desenat pe pereti la gradinita daca nu am prezentat in prealabil regula care prezinta spatiul destinat desenului in cadrul colectivitatii). Copiii exploreaza, testeaza si isi descopera posibilitatile prin tot ceea ce se afla in jurul lor.
In functie de varsta, in general de pe la 20 de luni, adultii vor introduce treptat limite si reguli, care sa-i ajute pe copii sa inteleaga si sa se adapteze realitatii. Pentru a-i determina sa inceapa sa se responsabilizeze de la varste fragede, ii putem ajuta sa „faca un anumit lucru” prezentandu-le beneficiile acelei actiuni, in loc sa-i speriem cu consecintele neindeplinirii acelui lucru.
De exemplu, pentru spalatul pe dinti, le putem vorbi despre placerea de a avea dinti curati, de a fi sanatosi si a putea manca toata viata cele mai delicioase mancaruri cu ajutorul lor, despre zambetul care poate cuceri, cu ajutorul unor dintisori frumosi si cei mai deosebiti printi si printese (de la gradinita).
Exista o bibliografie bogata in acest sens, cu povesti destinate celor mici care ii ajuta sa inteleaga si sa asimileze acele „fapte bune” necesare cresterii sanatoase. Parintele poate asadar sa-i citeasca seara povesti la culcare sau poate sa-i vorbeasca despre propriile sale experiente legate de (ne)ingrijirea dintilor. Puterea exemplului, ramane indiscutabil, cel mai bun argument in fata copilului.
Cred ca educatia unui copil se poate face fara pedepse si fara recompense, si aici vorbesc din experienta de parinte. Putem dialoga cu copilul, ii putem prezenta regulile iar atunci cand acestea sunt incalcate, exista si o sanctiune, ca o consecinta si nu ca o pedeapsa. Daca, de exemplu, copilul nu si-a facut temele, nu va fi pedepsit interzicandu-i-se sa se joace pe tableta ci va suporta consecintele, terminandu-si temele.
O.A.: Care sunt cele mai des intalnite mesaje pe care copiii le transmit, iar parintii nu le percep? De ce se intampla acest lucru?
A.N.: Cele mai repetate mesaje ale copiilor care nu ajung la urechile parintilor sunt cele legate de dorintele lor. Copiii ne vorbesc in registrul imaginar:
- „Imi doresc sa-l intalnesc pe Spiderman”
- „Vreau jucaria din vitrina”
- „Cand o sa fiu mare o sa ma fac Zoro”
Iar noi le raspundem cel mai adesea in alt registru, cel real. De aici apar confuzia si lipsa de comunicare.
Copiii nu ne prezinta dorintele lor cel mai adesea cu scopul ca noi sa le indeplinim ci ei doresc doar ascultarea noastra, confirmare in ceea ce viseaza. Dorintele iau nastere din nevoia noastra de a visa deci, implicit, ele vor fi prezente toata viata. De principiu, atunci cand nu-ti mai doresti nimic, poti renunta la Viata.
Confuzia pe care o fac asadar parintii, aceea de a prelua dorintele copiilor ca pe niste „comenzi de executat si indeplinit intr-un timp record si indiferent de mijloacele financiare”, ii determina pe copii sa se simta amputati in nevoia lor de a visa.
Astfel, vor incepe sa prezinte parintilor dorinte tot mai mari (costisitoare) si tot mai dese (pentru a se face auziti). Jacques Salomé vorbeste in cartea sa „Mami, tati, ma auziti?” despre acest „dialog al surzilor” intre parinti si copii.
O.A.: Care sunt caile prin care copiii ne transmit mesaje?
A.N.: Copiii, ca noi toti de altfel, ne vorbesc prin verbal, non-verbal si infra-verbal.
In primii ani de viata si in conectarea timpurie mama-bebelus, limbajul nonverbal este extrem de eficient. El permite copilului sa capteze o privire, un sunet al vocii, o atitudine si sa o interpreteze in propriul univers. Vizualul este foarte prezent, iar simtul tactil este printre cele mai explorate.
Odata cu aparitia limbajului verbal, copilul isi completeaza mijloacele de conectare cu parintele si cu mediul exterior, consolidand comunicarea. Pentru parinte lucrurile par mai simple. Nu de putine ori, auzim parintii care spun: „Acum ma pot intelege mai bine, a inceput sa vorbeasca”.
Dificultatea rezida in faptul ca, adesea, adultii uita de celalalte mijloace de comunicare si incep sa comunice exclusiv in verbal.
Pentru copil, informatiile, cuvintele, argumentele logice si explicatiile verbale vin adesea ca o avalansa asupra lui, cu o viteza de reactie care nu-i permit receptarea, analiza si eventual acceptarea acestor explicatii.
Cu totii stim ca, in calitate de adulti, capacitatea noastra de a recepta mesaje verbale este de treizeci la suta din ansamblul mesajelor transmise (restul reprezentand tot limbajul non-verbal: atitudini, expresii ale fetei, mimici, comportamente, tonul vocii, etc). Din acel procentaj de treizeci la suta captat, avem o atentie care poate fi focusata timp de un minut si jumatate, dupa care, dupa doua minute, nu ne mai ascultam interlocutorul.
Imagineaza-ti asadar cat de usor este ca un copilas de cativa anisori sa fie preocupat de total altceva atunci cand discursul nostru depaseste acest timp. Si totusi, de cate ori explicam si iar explicam, cu anumite cuvinte care, din pacate, de multe ori eticheteaza, ameninta, acuza sau devalorizeaza…
Pentru a descoperi ce fel de mesaje sa transmitem copiilor astfel incat ei sa le recepteze si sa le integreze ca parte din educatie, pentru a sti cum sa le transmitem, te invit sa participi la cursurile si atelierele de Comunicare relationala pe care le sustin in Bucuresti si in tara.
Conferinta „Comunica eficient cu copiii la orice varsta” care va avea loc la Bucuresti in 19 martie la hotel Novotel (orele 19 h 00) va ajuta cu siguranta multi parinti in dezvoltarea unei relatii sanatoase si mai armonioase cu copiii.
Autor interviu: Oana Anghel – Redactor Itsy Bitsy
