Dezvoltarea creierului la copii

Dezvoltarea creierului la copii este un proces cu urcusuri si coborasuri. Cum ii ajutam sa isi impace emisfera emotionala cu cea rationala? Ce anume este bine sa stim in aceasta perioada?

Ca psihoterapeut care lucreaza cu intrega familie, am constatat ca majoritatea parintilor sunt experti in ceea ce priveste felul in care functioneaza corpul copilului lor. Stiu ce au de facut atunci cand copilul a cazut si sufera din cauza unei rani la picior. Au deja experienta in a stabili rutina unui comportament alimentar sanatos. Pot sa se mobilizeze atunci cand temperatura copilului creste.

Insa foarte putini parinti detin informatii despre modul in care se dezvolta si functionează cel mai important organ al copilului – si anume creierul, despre care stim ca in mare masura determina „cine suntem si ce facem”.

Deoarece dezvoltarea creierului, din punct de vedere biologic, este precum constructia unui bloc: este important ca orice parinte sa cunoasca cateva informatii de bază despre cum il poate ajuta pe copil in procesul de integrare a creierului. Teoretic, lucrurile pot sa para putin abstracte, insa un exemplu practic ne va fi foarte util pentru a intelege ce vreau sa spun.

Dr. Dan Siegel, renumitul specialist in psihologia copilului care va vizita in acest an Romania, ne recomanda sa folosim pricipiul „conectarii si redirectionarii” atunci cand copilul are de facut fata furtunilor emotionale. Stiti voi, atunci cand are un tantrum de furie, atunci cand este frustrat deoarece si-a pierdut jucaria preferata sau atunci cand il copleseste frica de a merge la gradiniță (si toate acele exemple care va vin acum in minte).

Acestea sunt situatiile in care copilul pare sa se comporte „ca si cum” nu ar mai fi el si, deoarece nu inteleg mecanismul biologic, prin ceea ce spun sau fac risc sa pun si mai mult „gaz pe foc”. Iar mintea, cel mai adesea, imi spune ca „Toate lucrurile citite in carti sunt inutile”; „Nu sunt facut pentru a fi parinte”; „Copilul acesta merita sa afle cine este seful” etc.

Astfel, intr-un timp foarte scurt, distanta dintre mine si copil devine foarte mare, deoarece copilul se adanceste in haosul emotional, iar eu, ca parinte, risc sa ma pierd in mlastina rigiditatii cognitive. Ceea ce se intampla in fapt este ca parintele s-a blocat in partea rationala si logica a creierului (emisfera stanga – care activeaza nevoia de control), iar copilul a cazut prada emisferei responsabile de emotii si experiente (partea dreapta, despre care stim ca este dominanta in primii trei ani de viata).

Astfel daca parintele nu depune un efort constient pentru a intelege ce se intampla, adica nu-si activeaza si partea superioara a creierului (regiunea care ma ajuta sa analizez situatia atat rational cat si emotional) si nu se conecteaza afectiv la copil situatia va escalada foarte usor.

Dar daca, parintele cunoaste legile creierului uman si isi permite „sa vada” ce se afla in spatele comportamentului manifestat de copil, atunci il poate ajuta pe acesta in redobandirea echilibrului psihologic.

Primul pas este validarea emotionala, folosind o tonalitate calda si empatica parintele poate spune „Uneori este foarte greu, nu-i asa? Vad ca esti furios/trist/speriat si mie mi se intampla sa traiesc astfel de emotii, si atunci imi vine sa fug sau sa lupt cu obiectele din jur. Insa ma ajuta mult mai mult sa vorbesc despre ceea ce simt.”

Esential este ca raspunsul parintelui sa nu activeze emotia de vina si rusine, ci prin raportarea la copil sa-l ajute pe acesta sa-si integreze partea dreapta si stanga a creierului, pentru a gestiona mai sanatos situatia. Semnalele nonverbale precum atingerile, expresiile faciale empatice si ascultarea activa sunt factori cheie.

De cele mai multe ori parintele trebuie sa se ocupe mai intai de confortul afectiv al copilului si mai apoi de disciplinarea acestuia, la nivelul creierului logica nu functioneaza pana cand nu raspundem nevoii emotionale.

Astfel parintele il invata pe copil ca sunt unele situatii in viata care activeaza furtuni emotionala, insa relatiile de atasament ne pot ajuta sa le facem fata mult mai usor prin conectarea la propriile emotii si redirectionare spre partea rationala si logica a creierului.

Dr. Daniel Siegel vine pentru prima oara in Romania, pe 27 septembrie, in Bucuresti, la Rin Grand Hotel. Vino sa afli despre relatia de atasament dintre parinte si copil, viata emotionala a adolescentilor si vindecarea emotionala a parintilor. Pentru inscrieri si mai multe informatii, intra pe site-ul oficial al evenimentului.

Autor articol: György GÁSPÁR, psiholog cilinian, psihoterapeut – Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie (www.psihoterapiafamiliei.com)

sursa foto: freedigitalphotos.net


2 comentarii la „Dezvoltarea creierului la copii”

  1. Ideea este ca daca schimbam putin optica, vedem ca exista la copil nevoi, posibilitati raportate varstei si modalitati in care putem fi mai eficienti in ajutarea si educarea copiilor nostri. Acest articol prezinta pe scurt o anumita viziune, impreuna cu cel care o aduce!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

s