Inca din copilarie, aveam un sentiment ciudat cand eram obligata sa spun “Buna ziua”, “Multumesc”, “Te rog”. Mai tot timpul eram aproape sa le spun, cand auzeam o voce taioasa, ce mi-o lua inainte si imi atragea atentia sa ma comport bine, sa nu fac pe cineva de ras. Nu intelegeam de ce mi se spune asa. Eu simteam sentimentul placut cand faceam acele lucruri bune, nu era o obligatie.
Mai tarziu, odata ce am devenit mama, mi-am pus intrebarea cum ar trebui sa le explic copiilor mei ce inseamna manierele, faptele bune. Mi se parea ciudat sa le spun ca „asa trebuie”, ca trebuie sa multumim alti oameni, fara vreo logica, fara vreo referinta interioara.
Asa ca, am inceput sa ma gandesc ce simteam eu cand eram copil, sentimentul pur si adevarat, din inima mea de copil, ce ma facea sa fac acele lucruri.
Si am realizat ca era vorba despre trairea mea si despre trairile celorlalti, cand ma adresam intr-un mod placut sau cand ii ajutam cu ceva. Atunci, am realizat ca si eu trebuie sa le vorbesc copiilor mei despre emotiile pe care le traim atunci cand vedem reactiile oamenilor, in momentul in care suntem buni si politicosi cu ei.
Copiii cred in magie, in miracole, ce sunt, de fapt, surse de optimism. Asadar, am inceput sa le vorbesc despre magia interioara a fiecaruia dintre noi, despre cuvintele si faptele magice.
Alaturi de fetita mea, Charlize, am facut multe fapte bune, am dat cadouri altor copii, mai nevoiasi, am facut curat in padure, fiind mereu atente la nevoile celorlalti.
Dar cea mai importanta dintre toate faptele bune – asa o considera Charlize – a fost cand am salvat un pui de randunica. Eram in plina renovare a unei casute la munte. Acolo am gasit un cuib de randunica, parasit, dar cu un puiut in ea. A avut multa grija de el, l-a hranit, l-a incalzit.
A stat ceva zile cu noi, dar intr-o zi a disparut, probabil si-a luat zborul spre padure. Fetitei, i-a facut bine sa aiba grija de un micut, ramas fara mama. A simtit ca face bine, ca poate sa ofere caldura si protectie, dar mai mult decat atat, a simtit si energia pozitiva cu care s-a incarcat.
De atunci, are mereu senzatia ca pasarelele sau fluturii vin la ea, si zice: “Vezi, mami, asa ma iubesc pe mine, pentru ca am salvat puiutul acela.” Faptele bune trebuie sa izvorasca din suflet, sa aduca bucurie celui ajutat si sa ne incarce cu bunatate.
Autor articol: Gabriela Maalouf – sursa: http://smartwoman.hotnews.ro/De-unde-vin-faptele-bune-
