Zilnic suntem pusi in fata unor situatii care ne frustreaza sau ne infurie de-a dreptul. Suntem furiosi ca nu am obtinut o marire de salariu, ca cel mic nu vrea sa ne asculte si sa nu mai imprastie jucariile peste tot, suntem furiosi pentru ca partenerul a uitat de aniversarea casatoriei noastre, ne enervam ca la supermarket coada este prea mare ori ca nu functioneaza bancomatul.
Astfel de situatii declanseaza nu numai furia, ci si nevoia de implinire si afirmare personala, de satisfacere a propriilor nevoi. Daca acestea nu sunt luate in seama de cei din jurul nostru sau chiar de noi insine, se instaleaza anxietatea, neincrederea in fortele proprii ori chiar depresia uneori.
Furia se poate manifesta in diverse moduri, in functie de temperamentul fiecaruia, de educatie, de modul in care ne exteriorizam sentimentele si trairile, de gradul nostru de toleranta si de rezistenta fizica si psihica. Unii oameni cand sunt furiosi sunt agresivi cu ei insisi sau cu cei din jur, altii se consuma doar in sinea lor, altii sunt furiosi pe moment, se incrunta, se enerveaza, dupa care isi dau seama ca nu are nici un rost sa prelungeasca acesta stare, alte persoane se descarca plangand, mancand ori indreptandu-si atentia spre un hobby care sa-i linisteasca (picteaza, compun o melodie, scriu versuri, etc).
Indiferent cum ne manifestam, cel mai important este sa incercam sa realizam care este adevaratul motiv al furiei noastre (nevoia care se ascunde in spatele ei) si s-o rezolvam fara incarcatura afectiva negativa. De aceea, va propun un exercitiu simplu, dar care la inceput poate sa vi se para dificil. Dupa 2-3 incercari, va deveni familiar si rezultatele vor aparea mult mai repede:
Exercitiu
Sa ne imaginam o situatie conflictuala care a generat furia noastra, dar privind-o din alt unghi:
1. Sunteti in parc cu copilul, acesta se joaca la nisipar, iar un alt copil vine si il imbranceste pe copilul vostru, luandu-i din mana lopetica. Care este reactia voastra? Il certati pe celalalt, luati si voi jucaria din mana lui si o inapoiati copilului vostru, furiosi ca parintele celuilalt nu l-a invatat sa se poarte, dar poate si un pic dezamagiti ca, la randul vostru, nu v-ati invatat copilul sa ia atitudine si sa-si fi recuperat singur jucaria, dar fara a utiliza violenta.
Asadar, furia voastra este de fapt nevoia de a-ti invata copilul sa reactioneze in diverse situatii si sa le evite pe cele conflictuale. V-ati dori chiar ca toti parintii sa ,,actioneze” astfel si atunci nu ar mai exista motiv de enervare si furie. Dupa ce ati intuit nevoia, incercati s-o realizati, proiectand astfel, impreuna cu copilul, diverse situatii limita si modul propice de reactie. Invatati-l pe copil sa ceara jucariile frumos altui copil, iar in cazul in care ii este luata propria jucarie, sa faca fata singur situatiei, cerandu-i celuilalt sa-l roage frumos sa-i dea jucaria.
[page]
2. Sunteti la volanul masinii, va grabiti sa va luati copilul de la gradinita/scoala. Este culoarea verde la semafor, dar o masina va depaseste, intra in fata voastra, va blocheaza accesul si semaforul este rosu acum!
Cum va simtiti? Sunteti nervosi, furiosi si reactionati in diverse moduri. V-ati gandit care este adevaratul motiv al furiei? Nicidecum soferul care v-a depasit si v-a blocat, ci faptul ca nu ati plecat la timp spre gradinita/scoala, luand in calcul si eventualele evenimente de pe drum.
Concluzia pe care o puteti trage dupa aceste cateva exercitii este ca va concentrati asupra unor lucruri care va provoaca supararea sau enervarea, dar pierdeti din vedere ceea ce va doriti cu adevarat si ceea ce va ajuta sa nu mai treceti printr-o asemenea situatie. De foarte multe ori, chiar daca motivul furiei nu a fost foarte important, va infuriati si enervati foarte tare, situatia prin care treceti, desi minora, fiind ,,picatura care a umplut paharul”. Izbucnirile acestea se datoreaza faptului ca nu ati rezolvat de fiecare data furia, nu ati implinit dorinta din spatele ei.
Nu omiteti faptul ca manifestarile voastre de furie, mai mult sau mai putin violente, sunt un model de comportament pentru copiii vostri. De aceea, autocontrolul are un rol important, va ajuta sa intelegeti ceea ce se petrece cu voi, sa evitati conflictele si sa consolidati relatiile cu ceilalti.
