De ce sunt copiii agresivi?

Noi, oamenii ne nastem cu o multitudine de mecanisme de aparare, de detensionare a stresului acumulat pe parcursul unei zile. Unele mecanisme, de prima clasa, le-as numi eu, ne sunt benefice, in timp ce altele, ce sunt mai degraba o coroborare a mai multor mecanisme primare ne sunt toxice, ne fac rau atat noua, cat si celor din jurul nostru.

Plansul, rasul, oftatul, cascatul, intinderile, topaitul, etc sunt mecanisme de prima clasa, prima forma de aparare a corpului nostru. Acestea ne fac bine si ne ajuta sa eliminam toate incarcatura emotionala, cauzata de stimulii prezenti in mediul inconjurator. Trebuie sa intelegem, de la bun inceput ca nu doar trairile negative sunt exteriorizate prin aceste mecanisme. Si fericirea, extazul, entuziasmul sunt trairi, emotii ce trebuie impartasite si stim acest lucru foarte bine. Ne impartasim emotiile pozitive cu multa placere si usurinta.

Din nefericire, emotiile negative sunt acceptate cu dificultate. Parintilor le este greu sa accepte plansul copiilor si de obicei, fac tot ce le sta in putinta sa opreasca acest mecanism, atat de natural. Astfel, incarcatura emotionala se acumuleaza, dezvoltand o adevarata bomba cu ceas. Pentru copiii foarte mici, care nu pot vorbi si nu se pot exprima foarte bine este momentul oportun de a dezvolta un mecanism mult mai complex de eliberare si devin agresivi. Renunta sa mai planga atat de des, dar incep sa loveasca.

Alte cauze ale agresivitatii:

–          Agresivitatea se invata. In familiile in care violenta, atat verbala, cat si cea fizica este o obisnuinta, copilul nu face decat sa invete si sa considere acest obicei ca pe ceva normal, intr-o familie.

–          Agresivitatea directa fata de copil, il face sa-si dezvolte alte sisteme de autoaparare. Violenta naste violent. Copiii intra in defensiva, la inceput, pentru a se apara, dupa care se transforma usor usor in agresori.

Cum putem preveni agresivitatea?

–          Inca din primii ani de viata, parintii trebuie sa cunoasca toate etapele de dezvoltare ale unui copil. Trebuie sa stie ce poate si ce nu poate un copil sa faca in functie de varsta pe care o are, pentru a nu avea cereri sau asteptari necorespunzatoare, ce se pot transforma in surse de stres pentru copil.

–          Sa ne informam despre mecanismele natural de detensionare- plans, ras, etc- si sa-I lasam pe copii sa le puna in aplicare. Am intalnit parinti carora le este greu sa accepte plansul. Putem face terapie prin ras in schimb. In fiecare zi, putem crea o rutina, desfasurand activitati comice, ce invita la voie buna si detensionare. Cu toate aceste, nu ne putem astepta ca micutul nostru sa nu mai planga niciodata, iar plansul odata inceput nu trebuie oprit.

Exemplele specifice familiei mele:

–          Familia noastra are o constitutie, intocmita cu reguli propuse de toti membri familiei. Una dintre “ legile” constitutiei noastre suna asa: “ Nu lovim fiinte- oameni, animale, plante. Ne exprimam verbal toate trairile si toti depunem efort pentru a gasi solutii.”

–          Avem fluturasi galbeni, lipiti pe pereti, in “ pozitii cheie” pentru a ne reaminti ca trebuie sa fim intelegatori, rabdatori, plini de compasiune.

Autor articol: Gabriela Maalouf – consilier in dezvoltare personala