Nu-ti lasi copilul in tabara pentru ca este prea mic? ? Daca vrei sa-si dezvolte capacitatile de adaptare si socializare, atunci da-i voie sa plece intr-o tabara tematica!
Interviu cu psihologul Diana Stanculeanu, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
Diana Stanculeanu: Este important sa ne lasam copiii sa mearga in tabara inca de cand sunt mici, pentru ca tabara reprezinta pentru un copil un context de relaxare dar si de invatare. Este o foarte buna sansa de continuare a procesului de autonomizare si de “taiere” a acelor legaturi de neputinta si dependenta de parinti. Este un context in care copilul invata sa se descurce singur si sa-si asume comportamente pe care se presupune ca deja le stie de acasa dar pe care cel mai adesea le face sub ochiul atent si grijuliu al mamei, bunicii sau bonei. Ma gandesc la rutina zilnica a copilului, in ceea ce priveste imbracatul, dezbracatul, somnul, spalatul pe dinti, dusul de seara sau trezirea de dimineata.
Intr-o tabara lucrurile acestea se fac sub supravegherea unui adult, dar un adult care-si intinde geana ocrotitoare peste 15-20 de copii, nu doar pe unul singur si care oricum are detasarea si obiectivitatea de care e nevoie. Sa-l lasam pe copil sa exerseze lucrurile acestea chiar si atunci cand nu-i ies perfect, moment in care de obicei mamicile si bunicile se grabesc sa corecteze si in felul acesta sa tina cumva copilul intr-o situatie de neputinta, de neajutorare invatata.
In al doilea rand, parintii trebuie sa aleaga pentru copii mai ales taberele tematice, unde invata sa functioneze intr-un context cu reguli si desfasoara diverse activitati tematice. In tabara copilul isi dezvolta si abilitatile sociale, pentru ca el sta pentru cateva zile impreuna cu alti copii, participa impreuna la diverse activitati, impart lucruri, de la spatiul de dormit, spatiul de masa, pana la lucruri personale.
Imi amintesc de faptul ca eram intr-o tabara de preadolescenta si aveam singura ocazie sa fac schimb de haine cu prietenele mele.
Adriana Titieni: Si sa te machiezi, pentru ca acasa nu prea aveai voie.
Diana Stanculeanu: Intotdeauna in grup era o colega sau o prietena mai emancipata decat celelalte, care avea la ea un stoc de obiecte la care eu de obicei nu prea aveam acces. Deci, in tabara, copilul invata sa imparta lucruri cu ceilalti, de la spatiu la obiecte personale si fac lucruri impreuna pentru a atinge acelasi obiectiv. Mai ales in taberele tematice lucrurile de multe ori sunt organizate si oarecum competitiv. Copiii sunt organizati in grupe mai mici, au tot felul de misiuni si invata sa faca tot felul de lucruri: sa exploreze natura, sa picteze, sa sculpteze, au cursuri de actorie, isi dezvolta abilitati pe care la scoala sau in familie au sansa sa le invete in mica masura.
Adriana Titieni: Cand se intorceau din taberele tematice, copiii mei erau de fiecare data incantati, desi aveau un program mai strict, desi se trezeau mai devreme dimineata si chiar daca cineva le organiza viata, tot se simteau liberi.
Diana Stanculeanu: Taberele tematice ii permit copilului sa aleaga o directie pe care el, in mod natural, doreste sa se dezvolte. Recomand parintilor sa nu aleaga ei in locul copiilor, ci sa le lase copiilor oportunitatea de a-si alege tabara in care si-ar dori sa mearga.
Multi parinti de copii prescolari suna si intreaba daca nu cumva este prea devreme pentru a-si lasa copilul in tabara. Raspunsul este ca isi pot lasa copilul in tabara, atata vreme cat se poate spala singur pe dinti, poate mananca singur, este capabil sa se imbrace, isi schimba hainutele singur si poate merge singur la toaleta. In conditiile in care copilul are aceste abilitati, el este practic pregatit pentru a pleca intr-o tabara de 6-7 zile dar nu mai lunga de atat. Dupa ce pasim pragul scolaritatii si copilul nostru are mai mult de 6-7 ani, ne putem gandi la tabere de 10-12 zile.
Adriana Titieni: Nu se mai fac tabere atat de lungi; in general taberele dureaza cam 7 zile.
Diana Stanculeanu: O saptamana de tabara reprezinta pentru copilul anxios oportunitatea de a invata ca se poate descurca singur si chiar daca mama si tata nu sunt langa el, poate face lucuri si se poate simti bine alaturi de alti copii. In prima zi de tabara copilul anxios va dori sa-si sune parintii, poate chiar va plange si va cere ca mama si tata sa vina sa il ia acasa. Daca va asigurati cu coordonatorul de tabara ca toate conditiile sunt bune, copilul este sanatos, toate nevoile lui de siguranta, hrana, somn sunt asigurate, nu e necesar sa mergeti dupa copil.
E foarte important pentru parinte sa-l lase acolo, sa invete sa treaca singur peste aceste prime emotii negative, de frica sau tristete, generate de separarea de parinti. Este acelasi principiu ca atunci cand parintele il duce la gradinita si in primele zile plange sa nu fie lasat acolo, intreaband in mod excesiv daca vine cineva sa-l ia. Mecanismul este acelasi si sfatul meu este sa profitati de oportunitatea unei tabere pentru a-i oferi copilului si acest context de insanatosire emotionala. Eu chiar recomand parintilor cu copii anxiosi, ca pe langa integrarea masiva in cat mai multe contexte de socializare: gradinita, activitati extra-program, sport, tot ce presupune grupul si activitati in afara casei, sa profite si de tabere, mai ales ca de obicei vara reprezinta pentru parinti o problema destul de mare datorita faptului ca majoritatea gradinitelor se inchid. Raman astfel putine optiuni pentru a structura un program pentru copii. Concediul parintilor acopera in cel mai bun caz o luna din cele doua luni si jumatate de vara.
[page]
Adriana Titieni: Nu exista parinte care sa isi poata permite sa-si ia concediu o luna.
Diana Stanculeanu: O optiune ar mai fi bunicii, vacantele la tara, o sansa pentru copil sa stea foarte mult in aer liber, sa aiba acele momente de joc nestructurat, insa o tabara reprezinta mai mult de atat si este bine ca un copil sa mearga macar o data pe an in tabara.
In tabere copiii pot fi testati. Daca vorbiti cu doamna invatatoare sau cu coordonatorul de tabara veti afla lucruri minunate si surprinzatoare despre propriul copil. Imi aduc aminte de prima mea tabara, la Navodari. Am fost un copil cu anxietate de separare foarte puternica, care la gradinita s-a adaptat cu foarte mare dificultate. Plangeam foarte mult, zilnic, eram genul de copil timid si retras si cu mare greutate mi-am facut prieteni. In aceasta tabara, educatoarele mele au avut ocazia sa vada ”o alta Diana”, cum le-au spus parintilor mei. Inca din tren, pana sa coboram, educatoarea le spunea fericita parintilor mei informatii importante: ca m-am ingrasat (in perioada aceea eram mofturoasa la mancare), ca m-am jucat si mi-am facut prieteni.
Aceste lucruri s-au intamplat in acea tabara si ulterior la gradinita, incat a fost cumva un punct de cotitura in dezvoltarea mea socio-emotionala. A fost nevoie ca langa mine sa nu fie mama si tata, protectori si atenti, sa nu fie educatoarele cu atitudinea din gradinita. Rolul lor acolo era sa se asigure ca noi nu mergem in apa mai mult decat aveam voie. Mancam de trei ori pe zi si aveau grija sa nu ne agresam prea tare pe plaja, deci se asigurau ca nevoile noastre de siguranta erau indeplinite. Erau dormitoarele acelea cu 20 de paturi, gen cazarma, o experienta foarte buna de autonomizare: sa am grija de prosoapele mele, de periuta mea de dinti, de sapun si chiar imi aduc aminte ca m-am intors acasa cu un singur prosop lipsa, deci nici macar nu mi-am pierdut multe lucruri. Costurile sunt minime comparativ cu achizitile pe care un copil si le poate dezvolta intr-un astfel de context.
De asemenea, tabara este un context in care copiii iau decizii la fiecare pas si invata consecintele deciziilor, responsabilitatea. O lectie pe care din greu ne straduim sa le-o predam copiilor nostri si foarte adesea nu stim cum sa facem lucrul acesta. Daca tabara reprezinta un context nou, lucrurile nu sunt fundamental diferite pentru ca sunt sanse ca un copil sa fie alaturi de colegii sai sau taberele sa fie organizate la nivel de institutie, cea care furnizeaza programe extracurriculare, la care copiii sunt deja inscrisi pe parcursul anului.
Adriana Titieni: In plus, in aceeasi locatie vin de obicei mai multe grupuri de copiii, din diverse zone ale tarii si atunci ei interactioneaza.
Diana Stanculeanu: Concluzia este sa ne lasam copiii in tabara, de la varste cat mai mici, chiar incepand de la varsta de 4 ani, pentru ca din punctul meu de vedere, copiii sunt pregatiti pentru a pleca in tabere. Tabara este un context de invatare, altul pe care copilul il are acasa sau la gradinita. Sa incercam sa nu ne ingrijoram si sa ii lasam sa plece in tabara pentru ca le este utila atat celor mici cat si celor mari.
