Sunteti in vacanta, ati impodobit bradul, ati cumparat cadouri o multime si frigiderul e plin de bunatati. Copilul tau stie de ce Craciunul e o zi atat de speciala?
Craciunul e ziua in care ne bucuram de o intamplare minunata, petrecuta cu mult timp in urma. Explica-i ce lucruri neobisnuite s-au intamplat atunci. Pentru ca e neobisnuit ca cerul sa se intalneasca cu pamantul si ce e mic sa cuprinda ce e mare.
Dumnezeu, care trimite ploaie, traznete sau ninsoare, a tacut atunci si s-a facut un bebelus cum am fost si noi, mic si delicat.
Dumnezeu, care ne hraneste pe toti, S-a lasat hranit cu lapte de unul din oamenii facuti de El.
Dumnezeu, caruia nu-I este niciodata foame sau sete, a vrut sa bea apa si sa manance de dragul nostru.
Dumnezeu, care este o lumina mai puternica si mai calda decat ne putem inchipui, nu s-a simti jignit sa imprumute un corp lipsit de stralucire ca al nostru, pe care nu-l mai zaresti noaptea daca stingi lumina.
Dumnezeu, care este cel mai mare imparat, pentru ca a facut si cerul, si stelele, si pamantul, si oamenii, nu s-a suparat ca nu a fost primit cu onoruri, ci s-a nascut pe furis, ascuns intr-un grajd de vaci, nestiut decat de cativa ciobani si trei regi din Orient.
De aici intelegem ca lucrurile mari si frumoase nu sunt neaparat cele despre care vorbeste toata lumea sau care se vad la televizor.
Dumnezeu poate muta toate stelele din loc si poate rasturna cerul. Dar nu a facut decat o singura stea sa se miste in noaptea in care s-a nascut, pentru ca in delicatetea Lui, nu a vrut sa ne sperie si sa ne faca sa ingenunchem cuprinsi de frica.
Poate nu avem cuvinte care sa ne ajute sa ne aratam uimirea in fata unor astfel de lucruri minunate. Putem atunci rosti cuvinte simple si necautate, ca Jan Twardowski, un poet polonez din secolul trecut:
Doamne,
Iti multumesc pur si simplu
pentru ca existi,
pentru ca esti mai mare decat capul nostru – prea logic,
pentru ca esti mai subtil decat inima noastra – prea nervoasa,
pentru ca esti atat de aproape si atat de departe si in toate – altul,
pentru ca ai fost zamislit si esti inca necunoscut,
pentru ca fugind departe de Tine – noi fugim inspre Tine,
pentru ca nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru ca lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Iti multumesc, Doamne, ca esti tacut.
Numai noi – eruditii analfabeti –
fara incetare palavragim.
(traducere: Dan Verona)
