„Eu ma consider un adult care nu a uitat sa se joace si sa se bucure de joaca. Obisnuiam chiar sa spun ca abia astept sa devin mama, ca sa am cu cine ma juca. Oo, si ce partener neobosit de joaca am acum. Nu am eu atata energie cata pofta de joaca are copilul.
Totusi, in primele cateva luni joaca noastra nu a fost foarte complexa. In afara de zornait diverse obiecte, jucat de-a cucu-bau si de-a bicicleta cu piciorusele ei nu-mi amintesc sa fi avut multe activitati jucause in acea perioada.
Tin minte insa ca scormonisem internetul in cautare de idei de activitati si jocuri cu bebelusi. Ma gandeam ca trebuie sa stimulez copilul mai mult. Am simtit totusi ca fortam putin ritmul, asa ca am lasat lucrurile sa decurga firesc. A venit repede si vremea jocurilor cu strambaturi si gadileala, am inceput sa-i dau sa simta diverse texturi, sa auda diverse sunete si sa rasfoiasca – pardon.. sa roada – carticele cartonate.
In primul an, cel putin, copiii nu au nevoie de jocuri complicate, dar ii ajuta foarte mult sa aiba alaturi un parinte dispus sa se joace si sa se prosteasca putin.”
Georgiana, mama de pici
